ICCJ. Decizia nr. 130/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.130
Dosar nr.2162/200.
Şedinţa publică din20 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 noiembrie 2001, reclamantul L.G., cetăţean chinez, a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul de Interne, Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, anularea vizei de ieşire din România nr. 180/731019/2001 emisă de pârât şi obligarea acestuia să-i prelungească viza de şedere în România, conform art. 9 din Legea nr. 123/2001.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că actul administrativ atacat este ilegal, întrucât, în calitate de investitor, asociat al S.C. „G.W.S.T." S.R.L., Bucureşti, îndeplinea cerinţele prevăzute de Legea nr. 123/2001 pentru prelungirea vizei de şedere în România în scop de afaceri.
Tribunalul Bucureşti, secţia V-a civilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 135 din 21 februarie 2002 a respins excepţia lipsei procedurii prealabile şi a respins şi acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că reclamantul, deşi a intrat în ţară în calitate de investitor, nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilorprevăzute de art. 29 din HG nr. 476/2001 sub aspectul mijloacelor de subzistenţă, pentru a i se putea prelungi viza.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a fost admis prin Decizia civilă nr. 301 din 2 septembrie 2002 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, care a casat sentinţa şi a reţinut cauza spre soluţionare în fond, cu motivarea că, faţă de faptul că emitentul actului contestat este o autoritate ministerială şi, în raport cu art. 3 pct. 1 C.proc.civ., tribunalul nu era competent să judece în fond litigiul, acesta fiind de competenţa curţii de apel.
Judecând în fond pricina, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 331 din 13 martie 2003, a admis acţiunea, a anulat viza de ieşire nr. 180/731019/2001 şi a obligat pârâtul la prelungirea vizei de şedere a reclamantului.
Pentru a pronunţa soluţia menţionată, instanţa fondului a avut în vedere că autoritatea pârâtă nu a luat în considerare în totalitate mijloacele de întreţinere deţinute de reclamant, mijloace care îl îndreptăţeau pe acesta la aprobarea cererii de prelungire a vizei de şedere pentru o perioadă de încă 6 luni de la data expirării vizei anterioare (12 septembrie 2001).
Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen legal, pârâtul Ministerul de Interne–Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, care a criticathotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă, că actele depuse de reclamant în faţa instanţei de fond nu au fost ataşate cererii de prelungire a vizei, adresată autorităţii administrative, astfel încât, la momentul emiterii actului atacat, acesta nu a putut proba indeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a aplicat corect legea, în sensul că, potrivit art. 29 alin. 1 lit.a din HG nr. 476/2001, în vigoare la data depunerii cererii de prelungire a vizei de şedere, era necesară prezentarea dovezii mijloacelor de întreţinere 500 USD lunar pentru vizele simbolului B şi P – cazul intimatului reclamant.
În mod corect, instanţa fondului, în aprecierea probelor administrate de reclamant, a considerat că acestea nu confirmă motivul de refuz al prelungirii vizei de şedere.
Dimpotrivă, din balanţele contabile depuse şi extrasul de cont bancar ataşat la dosar, reiese că reclamantul îndeplinea condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. 1 lit. a din HG nr. 476/2001, făcând dovada că are mijloace de întreţinere care îl îndreptăţeau la prelungirea vizei de şedere în România.
Prin urmare, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, motiv pentru care, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. 1 teza a II – a C. proc. civ.,recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat deMinisterul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei împotriva sentinţi civile nr. 331 din 13 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 12/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 15/2004. Contencios → |
|---|
