ICCJ. Decizia nr. 157/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.157
Dosar nr. 3070/200.
Şedinţa publică din 20 ianuarie2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi la data de 5 februarie 2003, reclamantul A.T. a solicitat în contradictoriu cupârâta Uniunea Avocaţilor din România obligareaacesteia la primirea în Baroul de Avocaţi Galaţi, cu scutire deexamen.
In motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că a absolvit Facultatea de Drept şi că a profesat ca judecător şi consilier juridic timp de 30 ani şi în considerarea acestei împrejurări, a solicitat Baroului Galaţi primirea sa în avocatură cu scutire de examen. Deoarece i-a fost respinsă cererea, s-a adresat Uniunii Avocaţilor din România, care prin Decizia nr.1209 din 13 octombrie 2001 i-a respins cererea, cu motivarea că prin avizulsău, Baroul Galaţi s-a pronunţat asupra cererii sale.
Prin sentinţa civilă nr.53 din 5 mai 2003, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea reclamantului A.T. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Avocaţilor din România, a desfiinţat Decizia nr.1209 din 13 octombrie 2001 emisă de Uniunea Avocaţilor din România şi a obligat Baroul Galaţi să emită decizie de primire a reclamantului în acest barou cu scutire de examen şi să-l înscrieîn tabloul avocaţilor definitivi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, căreclamantula făcut dovada existenţei dreptului de a fi primit în avocatură cu scutire de examen, deoarece este absolvent al facultăţii de drept şi a profesat vreme îndelungată ca magistrat ori consilier juridic.
Impotrivasentinţei civile susmenţionate a declarat recurs Uniunea Avocaţilor din România, care a susţinut, în esenţă, că petentul în prezenteste pensionar cu pensie din sistemul destat şi nu avocat pensionar, că nu a fostînscris vreodată în tabelul avocaţilor din România şi că nuîndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr.51/1995 şi de Statutul profesiei deavocat, de a fi primitîn profesia de avocat.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art.16 (1) din Legea nr. 51/1995 republicată, pentru organizarea şi exercitarea profesiei deavocat, dreptul de primire în profesie se obţine pe baza unui examen, organizat potrivit prevederiloracestei legi şi a statutului profesiei.
De asemenea, prin art. 48 alin.1 din Statutul profesiei de avocat, se menţionează că „ potrivitart.16 din lege dreptul de primire în profesiese obţine pe baza unui examen", iar în textele următoare se arată modul de organizare a examenului şi procedura de urmatdecătre cel care doreştesă candideze.
Esteadevărat că, prin art. 16 alin.2lit.a şi bdin Legea nr.51/1995 republicată se stabileşte „poate fiprimit în profesie, cuscutire deexamen", titularul diplomei de doctor în drept,precum şi cel care, înaintede solicitarea înscrieriiîn profesia deavocat a fost judecător, procuror,notar, consilier juridic saujurisconsult timp decel puţin 10 ani.
Numai că, din redactarea textelor de mai sus rezultă că doarpromovarea examenului dă naşterea dreptului de primire în profesia de avocat, în timp ce, pentrupersoana aflatăîntr-una din situaţiile prevăzutede art. 16 alin.2 lit.a şi b, legea nu stabileşte un drept, ci prevede posibilitatea de a fi primită în profesie fără a mai fi supusă examinării, urmândînsă, ca organele deconducere ale Uniunii Avocaţilor din România să decidă dacăacordă sau nu solicitantului scutirea deexamen.
Astfel, prin art.65 alin.2 lit.d din Legea nr.51/1995 se prevede, ca o competenţă a Comisiei permanente, că „acordă scutire deexamen juriştilor careîndeplinesc condiţiile cerute de prezenta lege…", iar prin art. 63 lit. h din aceeaşi lege se arată, ca atribuţie a Consiliului Uniunii Avocaţilor din România, soluţionarea contestaţiilor împotriva deciziilor comisiei permanente privind scutirea de examen.
Totodată, prin art.52 alin.1 din Statutul profesiei de avocat, se stabileşte că toate cazurile de primire în profesie cu scutire de examen sunt soluţionate individual, urmând procedura avizării decătre barou şi a acordării scutirii de examen de cătrecomisia permanentă.
Deci, pentru cei aflaţi într-una din situaţiile menţionate în art. 16 alin.2din Legea nr.51/1995 republicată, legiuitorul nu a constituit un drept deafi primiţi în profesia de avocat cu scutire de examen ci a prevăzut că există o astfelde posibilitate, lăsând, însă, ca, în primul rând Comisia permanentă şi în final Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, să decidă, pentru fiecare caz în parte, dacă acordă scutire de examen.
In consecinţă, neputându-se reţine că prin respingerea cererii de a fi scutit deexamen, intimatului-reclamant i-a fost încălcat un drept recunoscut de lege, acţiunea formulată deacesta se priveşte ca nefondată, situaţie în carerecursul declarat în cauză urmează să fie admis, casată sentinţa atacată şi pe fond respinsă acţiunea formulată de A.T.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Uniunea Avocaţilor din România împotriva sentinţei civile nr.53 din 5 mai 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea formulată de Arhip Traian.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi20 ianuarie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 154/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 159/2004. Contencios → |
|---|
