ICCJ. Decizia nr. 159/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.159
Dosar nr.2607/200.
Şedinţa publică din20 ianuarie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatoarea S.E., prin cererea înregistrată sub nr. 10118/1 iulie 2003 a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1564 din15 aprilie 2003a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
În motivarea cererii S.E. a arătat următoarele:
Prin Decizia nr. 6/22 februarie 2000 emisă de Liceul M.E. Buzău, în prezent Colegiul Naţional M.E. Buzău, i-a fost imputată suma de 129.807.642 lei, reprezentând majorări de întârziere pentru nevirarea în termen la bugetul asigurărilor sociale de stat şi al asigurărilor sociale de sănătate aferente lunii august 1999.
Prin sentinţa nr. 58/18 decembrie 2000, dosar 4/2000 a Colegiului Jurisdicţional al Camerei de Conturi Buzău, contestaţia formulată de S.E. a fost admisă, iar Decizia de imputare a fost anulată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs jurisdicţional Colegiul M.E. Buzău şi procurorulfinanciar.
Prin Decizia nr. 108 – dosar 40/2001 a Secţiei Jurisdicţionale a Curţii de Conturi a României, suma imputată prin Decizia nr. 6 a Colegiului M.E. a fost redusă de la 129.807.642 lei la 22.877.346 lei.
Decizia 108/2001 a fost recurată de Colegiul Naţional M.E. şi de S.E.
Recursul declarat de Colegiul Naţional M.E., a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1729/14 mai 2001 dosar 1869/2001.
Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României a declarat recurs în anulare la 23 martie 2001.
Ca urmare a apariţiei Legii 77/2002, Curtea de Conturi a României a respins recursul jurisdicţional în anulare, ca nefondat – menţinându-se recursul în 15 zile de la comunicare la Curtea Supremă de Justiţie.
Intimata S.E. a susţinut că virarea la buget a celor două sume datorate 19.858.831 lei neplată în termen a CAS şi 1760.789 lei sănătate cu titlu de penalităţi, nu a fost posibilă întrucât deşi scadenţa era la 11 septembrie 1999, fondul de disponibil al unităţii a fost alimentat abia în 29 septembrie 1999 iar calitatea de contabil şef al unităţii încetase pentru intimată de la 10 septembrie 1999.
Necesarul de credite aferent salariilor şi viramentelor către bugetul de stat pentru luna august au fost solicitate corect de la începutul lunii septembrie.
Din creditele primite pentru salarii şi viramente aferente lunii august 1999, după plata salariilor a rămas o sumă de circa 200.000 lei ce a fost folosită pentru plata avansului la salariile profesorilor din mediul rural, din dispoziţia ordonatorului terţiar de credite respectiv, directoarea liceului.
Odată cu plata salariilor 28 septembrie 1999, trebuiau achitate şi obligaţiile către bugetul de stat cu atât mai mult cu cât cei ce i-au preluat activitatea au fost anunţaţi de intimată şi de contabila şefă aI.S.J. Buzău pentru efectuarea viramentelor .
Penalităţile au fost calculate pentru perioada 30 septembrie – 18 octombrie 1999, deşi intimata nu mai avea calitatea de angajat al acelei unităţi întrucât la 10 septembrie 1999, i s-a desfăcut contractul de muncă.
Prin Decizia nr. 1564/15 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie a fost respins recursul declarat de S.E. ca inadmisibil, cu motivarea că în mod corect Secţia Jurisdicţională a Curţii de Conturi prin Decizia 38/25 august 2002, a reţinut că recursul în anulare jurisdicţional ( cale extraordinară de atac) nu poate fi exercitat decât împotriva acelor hotărâri ale instanţelor de judecată ale Curţii de Conturi, care au rămas definitive în sistemul acestora, fără exercitarea căilor de atac la instanţele judecătoreşti de drept comun.
În cauză Secţia de Contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie s-a pronunţat prin Decizia nr. 1729/14 mai 2002 asupra legalităţii şi temeiniciei deciziei 108 din 22 februarie 2001 a Secţiei Jurisdicţionale a Curţii de Conturi, recursul declarat în cauză de S.E. împotriva deciziei nr. 38/25 septembrie 2002, a Secţiei Jurisdicţionale a Curţii de Conturi a fost respins ca inadmisibil.
Decizia 1564/15 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie este nelegală şi netemeinică astfel că solicită admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei nr. 108 a Curţii de Conturi a României şi menţinerea hotărârii nr. 58/18 decembrie 2000 a Colegiului Jurisdicţional al Camerei de ConturiBuzău.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Potrivit art. 317 C. proc. civ. hotărârile pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru motivele enumerate mai jos dacă aceste motive nu au putut fiinvocate pe cale apelului sau recursului:
1) -Când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2) -când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, iar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond.
Conform art. 318 (1) hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacte cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Intimata contestatoare nu a invocat existenţa unei erori materiale sau necercetarea vreunui motiv de casare decât la modul general.
În speţă, aşa cum în mod judicios s-a menţionat prin Decizia nr. 1564/2003 contestată, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ s-a pronunţat prin Decizia nr. 1729 din 14 mai 2002 asupra legalităţii şi temeiniciei deciziei nr. 108 din 22 februarie 2001 a Secţiei Jursidicţionale a Curţii de Conturi în recursul declarat de S.E. împoriva decizie nr. 38 din 25 septembrie 2002.
Prin Decizia contestată nr. 1564/2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia contencios administrativ s-a respins recursul declarat de S.E. împotriva deciziei nr.38 din 25 septembrie 2002 a Curţii de Conturi în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, ca inadmisibil, în mod legal şi temeinic întrucât recursul în anulare jurisdicţional (cale extraordinară de atac), nu poate fi exercitat decât împotriva acelor hotărâri ale instanţelor de judecată ale Curţii de Conturi care au rămas definitive în sistemul acestora, fără exercitarea căilor de atac la instanţele judecătoreşti de drept comun.
Constatându-se că cererea formulată de S.E. privind contestaţia în anulare a deciziei nr. 1564/2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ este nefondată se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.E. împotriva deciziei nr. 1564 din 15 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie,secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 157/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 163/2004. Contencios → |
|---|
