ICCJ. Decizia nr. 163/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.163
Dosar nr.1543/200.
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
La 13 ianuarie 2004 s-a luat în examinare recursul declarat de Societatea comercială „T.M." SRL, Bucureştiîmpotriva sentinţei civile nr.132 din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ.
Dezbaterile au fost consemnate în încheiere cu data de 13 ianuarie 2004, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 20 ianuarie 2004.
CURTEA
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C."T.M." SRL, Bucureşti a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară – Secţia Bucureşti, solicitând ca instanţa să dispună anularea în parte a deciziei Ministerului Finanţelor Publice nr.241 din 29 martie 2002 şi a procesului – verbal al Gărzii Financiare nr.0011515 din 25 februarie 2002, în sensul menţinerii obligaţiei de plată a sumei de 5.446.112.119 lei, cu titlu de impozit pe profit şi a penalităţilor aferente şi exonerării pentru celelalte sume reţinute cu titlu de obligaţii fiscale.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, în urma unui control efectuat de comisari ai Gărzii Financiare cu privire la operaţiunile de leasing şi întreaga activitate financiar-contabilă a societăţii în anul 2001, s-a stabilit că aceastadatorează un impozit pe profit aferent anului 2001 în sumă de 11.374.782.098 lei.
A mai arătat că împotriva actului de control a formulat contestaţie care a fost admisă, în parte, prin Decizia Ministerului Finanţelor Publice nr.241/2002, respectiv pentrusumele de 4.100.000.000 lei impozit pe profit , 127.100.000 lei, majorări de întârziere şi 176.463.731 lei penalităţi.
A susţinut că Decizia este nelegală, parţial, deoarece societatea reclamantă a respectat dispoziţiile art.15(3) din Ordonanţa Guvernului nr.70/1994.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.132 din 6 februarie 2003, a respins acţiunea, ca neîntemeiată,reţinând că reclamanta datorează suma ce i-a fost impusă cu titlu de impozit pe profit, precum şi majorările de întârziere şi penalităţile aferente, calculate în temeiul art.19 din OGnr.70/1994 privind impozitul pe profit şi ale art.13 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C."T.M." SRL Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului a susţinut, pe de o parte, că instanţa nu a intrat în cercetarea fondului pricinii, iar pe de altă parte, invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.9 şi 10 din Codul de procedură civilă, a apreciat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare, respectiv, dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
În acest sens, a arătat, în esenţă, că instanţa a reţinut eronat că în cauză, au fost încălcate dispoziţiile art.15 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr.70/1994 şi, de asemenea, a interpretat greşit prevederile art.15 alin.3 din Ordonanţa Guvernului nr.70/1994, aprobată prin Legea nr.73/1996, considerând că impunerea făcută de organul de control nu este una provizorie.
A precizattotodată că instanţa a interpretat greşit şi trunchiat răspunsul la obiecţiuni formulat de expertul numit în cauză.
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În urma verificării activităţii financiar contabile a societăţii reclamante, prin procesul-verbal nr.0011515 din 25 februarie 2002 organele de control aureţinut în sarcina acesteia obligaţia de a vira la bugetul de stat suma de 11.374.782.098 lei, reprezentând impozit pe profit,2.044.456.173 lei majorări de întârziere şi 176.463.731 lei penalităţi aferente.
Contestaţia formulată împotriva actului de control a fost admisă în parte, prin Decizia nr.241 din 29 martie 2002, pentru sumele de 4.100.000.000 leiimpozit pe profit, 127.100.000 lei majorări de întârziere şi 41.572.320 lei penalităţi.
Au fost menţinute ca obligaţii de plată suma de 5.466.112.119 lei, recunoscută de reclamantă cafiind datorată şi suma de 1.808.669.979 lei impozit pe profit,la care se adaugă sumele de 1.917.356.176 lei majorări de întârziere şi 134.891.411 lei, penalităţi, autoritatea administrativă reţinând în motivarea soluţiei sale că pentru această sumă „contestatoarea nu a adus nici un fel de argumente în susţinerea contestaţiei".
Potrivit dispoziţiilor art.15 alin.3 din Ordonanţa Guvernului nr.70/1994 privind impozitul pe profit, contribuabilii „au obligaţia să plătească în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, până la 25 ianuarie inclusiv a anului următor, o sumă egală cu impozitul calculat şi evidenţiat pe lunile octombrie şi noiembrie, iar pentru luna decembrie adaugă o sumă echivalentă cuimpozitul calculat pentru luna noiembrie, urmând ca regularizareape baza datelor din bilanţul contabil să se efectueze până la termenele prevăzute pentru depunerea bilanţului contabil".
Iar conform prevederilor art.4 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.1313/1999 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularelor de declarare a obligaţiilor de plată la bugetul de stat datorate de persoanele juridice, „anual, până la data de 15 aprilie a anului curent pentru anul expirat, dupăîncheierea anului fiscal şi depunerea bilanţului contabil, plătitorii de impozit pe profit vor depune o „Declaraţie privind impozitul pe profit…"
Din actele dosarului rezultă că reclamanta a depus bilanţul contabilşi declaraţia de impunere pe data de 26 februarie 2002, deci la numai o zi după încheierea procesului - verbal de control.
Din bilanţul contabil şi din declaraţia de impunere, necontestate de pârâţi, rezultă că reclamanta datora cu titlu de impozit pe profit pe anul 2001 suma de 5.466.112.119 lei.
În această împrejurare, faţă de dispoziţiile legale precitate, la datadepunerii bilanţului contabil şi a declaraţiei de impunere, respectiv la 26 februarie 2002, sumastabilită de organele de control cu titlu de impozit pe profit trebuia corelatăcu datele rezultate din documentele menţionate şi trebuia operată regularizarea prevăzută de art.15 alin.3 din Ordonanţa Guvernului nr.70/1994.
Or, neprocedând astfel, în mod greşit s-a menţinut obligaţia de plată a sumei de 1.808.696.979 lei,calculată provizoriu cu titlu de impozit pe profit.
De altfel, în răspunsul la obiecţiuni, expertul numit în cauză a precizat că „odată cu depunerea bilanţului contabil suma de 1.808.669.979 lei nu mai era datorată ca impozit pe profit…"
Rezultă deci, cărecurenta-reclamantă a evidenţiat şi calculat corect impozitul pe profit aferent trimestrului IV al anului 2001, astfel că în mod greşit organele de control au reţinutîn sarcina sa obligaţia de plată a sumei de 1.808.669.979 lei, impozit pe profit şia majorărilor de întârziere şi penalităţilor aferente în valoare totală de 2.052.247.587 lei.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, recursul se constată a fi fondat şi urmează a fi admis, se va modifica sentinţa atacată şi în fond se va admite acţiunea, cu consecinţa anulării în parte a deciziei nr.241/2002 a Ministerului Finanţelor Publice şi a procesului-verbal nr.0011515 din 25 februarie 2002al Gărzii Financiare Bucureşti în ce priveşte suma de 1.808.669.979 lei impozit pe profit şi 2.052.247.587 lei majorări de întârziere şi penalizările aferente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Societatea comercială „T.M." S.R.L., Bucureşti împotriva sentinţei civile nr.132 din februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond admite acţiunea formulată de S.C."T.M."SRL Bucureşti. Anulează în parte Decizia nr.241/2002 a Ministerului Finanţelor Publice şi anulează în parteprocesul - verbal nr.0011515 din 25 februarie 2002 al Gărzii Financiare Bucureşti în ce priveşte suma de 1.808.669.979 lei impozit pe profit, plus majorările de întârziere şi penalizările aferente în sumă totală de 2.052.247.587 lei.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 159/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 165/2004. Contencios → |
|---|
