ICCJ. Decizia nr. 198/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.P. si acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.198
Dosar nr.2995/2004
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.163 din 2 iunie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativa admis acţiunea formulată de reclamantul M.A. în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Harghita, a admis cererea acestuia, a constatat că pentru perioada 2 decembrie 1953 – 3 noiembrie 1956 sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.1 din Legea nr.309/2002, pârâtafiind obligată să-i acorde drepturile legale începând cu 1 septembrie 2002.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Referitor la excepţia tardivităţii depunerii contestaţiei, a apreciat că reclamantul a fost împiedicat să se adreseze în termenul legaldatorită condiţiilor şi intemperiilor iernii şi izolării domiciliului său.
Pe fond, a apreciat că perioada 2 decembrie 1953 – 3 noiembrie 1956, în care reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul U.M. 04689 Iaşi, se încadrează în prevederile art.1 din Legea nr.309/2002, acesta fiind îndreptăţit să primească drepturile acordate de acest act normativ.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Harghita care asusţinut că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că U.M. 04689 Iaşi ar fi făcut parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii, aşa cum cer prevederile art.1 din Legea nr. 309/2002.
Recursul este întemeiat.
În cauză este necontestat că intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar, în perioada arătată, în cadrul U.M. 04689 Iaşi, în copia xeroxată a livretului militar făcându-se menţiunea „mână de lucru" şi faptul că s-a liberat cu gradul de soldat.
Dar, potrivit prevederilor art.1 din Legea nr.309/2002,beneficiază de prevederile acestei legi persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii,în perioada 1950 – 1961.
În raport cu aceste prevederi, hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, din moment ce, din probele pe care le-a administrat în cauză, nu a rezultat că intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă şi, cu atât mai puţin că acestea ar fi făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, aşa cum cer în mod expres prevederile legale invocate mai sus.
Pe de altă parte, instanţa de fond nu a cercetat în nici un mod împrejurările reţinute ca fiind mai presus de voinţa intimatului-reclamant, drept temei pentru aplicarea prevederilor art.103 alin.1 teza a II-a C.proc.civ.
Or, potrivit prevederilor art.129 C.proc.civ., era datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
În acest sens, era necesar să ceară relaţii de la Ministerul Apărării Naţionale,Arhivele Militare, Arhivele Naţionale pentru a stabili cu certitudine că intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar în cadrul unor detaşamente de muncă şi nu în cadrul unor unităţi militare, iar acele detaşamente de muncă au făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii,cum cer expres dispoziţiile art.1 din Legea nr.309/2002.
Pentru soluţionarea legală şi temeinică aexcepţiei tardivităţii, era necesar ca instanţa să verifice dacă, în perioada următoare datei de 21 februarie 2003, când intimatul-reclamant a primit hotărârea comunicată de Casa Judeţeană de Pensii, aşa cum precizează expres în contestaţia adresată instanţei, localitatea de domiciliu a fost izolată datorită intemperiilor iernii, iar serviciul de poştă nu a funcţionat, etc. şi, totodată, să observe că în hotărârea atacată este prevăzută calea de atac, termenul şi instanţa căreia trebuia să i se adreseze.
Astfel fiind, recursul va fiadmis, sentinţa atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare potrivit îndrumărilor date mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Harghita împotriva sentinţei nr.163 din 2 iunie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1413/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 1417/2004. Contencios. Anulare viza de iesire... → |
|---|
