ICCJ. Decizia nr. 220/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.220
Dosar nr.3054/200.
Şedinţa publică din23 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara subnr. 3798 din 22 mai 2003, reclamanta D.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 6948 din 22 aprilie 2003 prin care pârâta i-a respins cererea privind stabilirea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea menţionată, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că:
- în luna septembrie1940, când Ardealul de Norda trecut sub jurisdicţia Statului ungar, părinţii săiîmpreună cu întreaga familie, au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu – Roşiori, judeţul Bihor în localitatea Uliuc, judeţul Timiş, din afara zonei de ocupaţie, această situaţie fiind dovedită cu certificatul nr.C-365 din 19 martie 2003 eliberat de Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor Naţionale şi cu declaraţii de martor autentificate;
-s-a născut la data de 20 octombrie 1943 în localitatea Uliuc, judeţul Timiş, localitatea de refugiu a părinţilor săi, conform certificatului de naştere alăturat la acţiune;
- deşi a făcut dovada situaţiei invocate în cerere, pârâta a procedat la respingerea acesteia, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr.189/2000 pentru a fi recunoscută petentei calitatea de persoană refugiată
Prin întâmpinarea depusă, pârâta – Casa Judeţeană de Pensii Timiş a solicitat respingerea acţiunii, arătând, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de persoană refugiată în altă localitate decât cea de domiciliu, întrucât aceasta s-a născut la data de 20 octombrie 1943, în localitatea Uliuc, judeţul Timiş, ulterior refugiului părinţilor săi. În acest sens, pârâta a invocat Precizările nr.3233 din 12 septembrie 2002 emise de Casa Naţională de Pensii.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 240 din 17 iunie 2003, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat hotărârea nr. 6948 din 22 aprilie 2003 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să emită pe seama reclamantei o nouă decizie prin care să-i stabilească drepturile prevăzute de art. 1, lit. c) din Lgea nr.189/ 2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că:
- reclamanta s-a născut la data de 20 octombrie 1943 în localitatea Uliuc, judeţul Timiş, aceasta fiind, din luna septembrie 1940, localitatea de refugiu a părinţilor săi, fapt necontestat de pârâtă;
- reclamanta a dobândit statutul de refugiat al părinţilor săi, astfel că aceasta se află în situaţia prevăzută la art. 1 lit c) din Lgea nr. 189/2000;
Precizările emise de Casa Naţională de Pensii sunt irelevante în soluţionarea cauzei, acestea fiind simple opinii lipsite de forţă juridică şi întemeiate pe prevederile legale referitoare la stabilirea filiaţiei, neavând nici o legătură cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, în temeiul art. 304, pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurenta a susţinut că instanţa a reţinut că reclamanta a dobândit statutul de refugiat al părinţilor săi, fără a ţine seama de Precizările nr.3233 din 12 septembrie 2002 emise de Casa Naţională de Pensii, potrivit cărora, de prevederile art. 1, lit. c) din Legea nr.189/2000 beneficiază şi copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înaintea sau în timpul refugiului şi născuţi după refugiul părinţilor.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1, lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586 din 29 octombrie 2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că, în ceea ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferenţiere în legătură cu persoanele care, din motive etnice, au fostnevoite să trăiască în refugiu sau au fost strămutate în altă localitate. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit şi copiii născuţi înperioada de refugiu, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţiecu cea a părinţilor strămutaţi, respectiv refugiaţi.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, aceasta, începând cu data naşterii sale, respectiv, 20 octombrie 1943, a împărtăşit situaţia părinţilor săi refugiaţi, suportând consecinţele refugiului care implicits-au răsfrânt şi asupra sa.
Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 emise de Casa Naţională de Pensii, invocate de recurenta atât la instanţa de fond cât şi în recurs, sunt irelevante pentru soluţionarea cauzei. Acestea sunt simple opinii lipsite de forţă juridică şi întemeiate pe prevederile legale referitoare la stabilirea filiaţiei, neavând nici o legătură cu dispoziţiile legale incidente cauzei, aşa cum, în mod corect, a apreciat şi instanţa de fond.
Pentru considerentele arătate, sentinţa instanţei de fond va fi menţinută ca legală şi temeinică iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 240 din 17 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 218/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 222/2004. Contencios → |
|---|
