ICCJ. Decizia nr. 222/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.222
Dosar nr.3056/200.
Şedinţa publică din23 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 mai 2003, reclamantul U.M. a solicitat anulareahotărâriinr. 6996/5 mai 2003emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr.189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr.242/17 iunie2003, prin care a admis acţiunea, aanulat hotărârea nr. 6996/5 mai 2003 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să elibereze reclamantului o nouă decizie prin care să-i stabilescă drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut în localitatea în care părinţii săi au fost strămutaţi din motive etnice şi a avut statutul de refugiat până la încetarea motivului strămutării, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 lit.c) din Legea nr.189/2000 pentrua beneficia de drepturile acordate prin această lege.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs pârâta, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. (9) C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile Legii nr. 189/2000, în interpretarea cărora Casa Naţională de Pensii a emis Precizările nr. 3233/12 septembrie 2002 şi nr. 3423/26 septembrie 2002,potrivit cărora, nu pot beneficia de această lege decât copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte sau în timpul strămutării şi născuţi într-un interval de maximum 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare a părinţilor. Recurenta a arătat că intimatul s-a născut la 1590 de zile de la data strămutării părinţilor săi şi nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a apreciat corect probele administrate şi a reţinut că strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat până la 6 martie 1945 şi pentru toţi membrii familiei intimatului refugiaţi din motive etnice în altă localitate, în sensul că aceştia nu au mai avut în perioada respectivă o locuinţă statornică sau principală. În atare situaţie, instanţa de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză prevederile Legii nr. 189/2000, pentru că de la data naşterii sale – 22 februarie 1945, intimatul a avut, asemenea părinţilor săi, statutul de refugiat.
În consecinţă, intimatul care s-a născut în perioada de refugiu al părinţilor săi, a suferit împreună cu aceştia efectele strămutării din motive etnice din localitatea de domiciliu, fiind îndreptăţit să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.
Susţinerile din recurs privind interpretarea dată Legii nr. 189/2000 prin Precizările nr.3233/12 septembrie 2002 şi nr.3423/26 septembrie 2002 emise de Casa Naţională de Pensii urmează să fie respinse, întrucât prin cele două acte administrative invocate nu pot fi completate dispoziţiile legii în baza cărora au fost întocmite şi nu pot fi modificate prevederile legale referitoare la statutul juridic al minorului.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că, potrivit art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 242 din 17 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 220/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 24/2004. Contencios → |
|---|
