ICCJ. Decizia nr. 2222/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2222/2004
Dosar nr. 1018/2003
Şedinţa publică din 1 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1456/2002, reclamanta SC E.L. SRL Giurgiu, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Garda Financiară, secţia Giurgiu, a solicitat anularea deciziei nr. 252 din 9 aprilie 2002, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi a procesului-verbal nr. 936 din 21 februarie 2002 a Gărzii Financiare, secţia Giurgiu; în subsidiar, anularea parţială a actelor citate, înlăturarea obligaţiei impuse reclamantei, prin actele atacate, ca începând cu data actului de control să întocmească facturi fiscale cu T.V.A. pentru operaţiunile de leasing desfăşurate prin Zona Liberă Giurgiu şi să solicite pentru plăţile anterioare efectuate în temeiul contractelor de leasing, plata T.V.A. de la agenţii economici.
Totodată, a solicitat diminuarea obligaţiilor de plată a T.V.A. şi majorărilor de întârziere aferente pentru perioada de la intrarea în vigoare a OUG nr. 17/2000 şi până la momentul adoptării şi publicării în Monitorul Oficial, a HG nr. 401/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod greşit, organele de control au considerat că operaţiunile de leasing financiar desfăşurate de SC E.L. SRL, prin Zona Liberă Giurgiu, sunt purtătoare de T.V.A., în temeiul art. 2 şi 11 din OUG nr. 17/2000 privind T.V.A. şi pct. 4 şi pct. 13 alin. (1) din HG nr. 401/2000. Aceste operaţiuni sunt servicii specifice zonelor libere care, în conformitate cu OUG nr. 17/2000, sunt operaţiuni scutite de plata T.V.A.
Prin sentinţa civilă nr. 67 din 27 ianuarie 2003, s-a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa astfel instanţa a avut în vedere:
În perioada 15 martie 2000 - 30 noiembrie 2001, SC E.L. SRL a încheiat un număr de 229 contracte de leasing financiar, toate fiind derulate prin Zona Liberă Giurgiu, unde societatea îşi are sediul principal, iar pentru un număr de 214 contracte de leasing încheiate cu utilizatorii din ţară, ce privesc bunuri importate, societatea a întocmit facturi fiscale, fără a înscrie T.V.A. aferentă avansului şi ratelor de capital, considerând că operaţiunile în cauză se încadrează în categoria celor scutite de T.V.A.
Prin HG nr. 401/2000 privind Normele de aplicare a OUG nr. 17/2000, la pct. 4 şi 13 sunt enumerate activităţile specifice desfăşurate în Zona Liberă, care constituie domeniul de aplicare al art. 6 lit. A) pct. K.10 din OUG nr. 17/2000; se precizează că alte operaţiuni care nu sunt specifice acestora, se supun regulilor şi cotelor de T.V.A. prevăzute de ordonanţă.
Faţă de împrejurarea că operaţiunile de leasing nu se regăsesc printre operaţiunile specifice desfăşurate în zonele libere, enumerate la pct. 4 şi pct. 13 alin. (1) din HG nr. 401/2000, în mod corect organele de control au reţinut că aceste operaţiuni sunt impozabile din punct de vedere al T.V.A., conform art. 2 şi 11 din OUG nr. 17/2000, care stabilesc că obligaţia de plată a T.V.A., ia naştere la termenele de plată pentru ratele prevăzute în contractele de leasing pentru aceste operaţiuni.
Instanţa a reţinut că în cauză nu sunt incidente prevederile Legii nr. 84/1992, privind regimul zonelor libere şi care definesc o categorie mai largă de activităţi specifice zonelor libere, întrucât din punctul de vedere al aplicării scutirii de T.V.A., singurele acte normative aplicabile sunt OUG nr. 17/2000 şi HG nr. 401/2000, care nu prevăd activitatea financiar-bancară, printre activităţile specifice desfăşurate în zonele libere, scutite de T.V.A.
Instanţa a mai reţinut că în mod corect, prin Decizia nr. 252 din 9 aprilie 2002, Ministerul Finanţelor Publice a respins argumentele societăţii, privind nelegalitatea HG nr. 401/2000 şi aplicarea retroactivă a acesteia, considerând că normele din hotărârea de guvern, sunt norme de interpretare şi aplicare.
Cu referire la obligarea societăţii, să întocmească facturi în care să înscrie T.V.A. aferentă operaţiunilor de leasing desfăşurate în Zona Liberă Giurgiu, începând cu data încheierii procesului-verbal, această măsură este legală, în raport cu prevederile OUG nr. 17/2000, art. 2 alin. (3) lit. a), cu referire la art. 6 lit. A) pct. K.10 din aceeaşi ordonanţă şi pct. 4 şi 13 din HG nr. 401/2000, aceste operaţiuni fiind purtătoare de T.V.A.
Împotriva sentinţei a formulat recurs, reclamanta SC E.L. SRL, criticând-o astfel:
Sentinţa este nelegală, întrucât operaţiunile de leasing financiar desfăşurate în zonele libere, potrivit legii speciale, în măsura în care sunt autorizate şi sunt îndeplinite condiţiile speciale, sunt considerate operaţiuni specifice zonelor libere, conform art. 10 şi 11 din Legea nr. 84/1992 şi ca atare, sunt incidente prevederile art. 6 lit. A) pct. K.10 din OUG nr. 17/2000 privind T.V.A., fiind scutite de T.V.A., până la intrarea în vigoare a Legii nr. 345/2002, respectiv până la data de 1 iunie 2002. De altfel, practica judiciară a Curţii de Apel Bucureşti este contrarie sentinţei atacate.
Instanţa nu a avut în vedere faptul că în cazul societăţilor de leasing autorizare să-şi desfăşoare activitatea în zonele libere, sunt incidente normele juridice care constituie un regim fiscal derogator, în baza căruia acestea beneficiază de scutirea de plata T.V.A. aferentă ratelor de capital pentru operaţiunile de leasing desfăşurate de acestea.
Art. 10 din Legea nr. 84/1992, prevede operaţiunile de bursă şi financiar-bancare, ca specifice zonelor libere, enumerarea nefiind limitativă.
Conform art. 11 din aceeaşi lege, activitatea prevăzută la art. 10, pot fi realizate de persoane fizice şi persoane juridice, române sau străine, numai pe baza licenţelor eliberate de administraţia zonei libere.
Din analiza actelor normative citate rezultă că între OUG nr. 17/2000 şi Legea nr. 84/1992, există un raport de complementaritate.
HG nr. 401/2000 nu înlocuieşte, nici nu abrogă art. 10 şi 11 din Legea nr. 84/1992; de altfel, nu este posibil ca prin hotărâre a Guvernului să se modifice legea.
Art. 14 din Legea nr. 84/1992, prevede: activităţile autorizate specifice în speţă, sunt scutite de la plata impozitului pe profit.
În subsidiar, se susţine că hotărârea nu este motivată în fapt şi în drept, iar pentru elucidarea eventualelor obligaţii, deci societatea a solicitat efectuarea unei expertize contabile, instanţa nu s-a pronunţat.
Interesele societăţii au fost vătămate prin soluţionarea cauzei, de Curtea de Apel Bucureşti, astfel în situaţia în care s-ar casa sentinţa, cu trimitere, solicită să fie învestită Curtea de Apel Cluj.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin art. 6 lit. A) pct. K.10 din OUG nr. 17/2000, cum a fost precizat la pct. 4.13 din Normele de aplicare a OUG nr. 17/2000, nu au fost abrogate expres sau tacit, dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 84/1992 şi nici nu a fost limitată sfera activităţilor specifice în zonele libere, cu atât mai mult, cu cât printr-o hotărâre de guvern, nu s-ar fi putut aproba regulile de aplicare a legii, în speţă Legea nr. 84/1992.
Dispoziţiile OUG nr. 17/2000 nu au faţă de prevederile art. 10 din Legea nr. 84/1992, caracter derogatoriu, sub aspectul definirii activităţilor specifice desfăşurate în zonele libere, iar dispoziţiile pct. 4.13 din Normele de aplicare a OUG nr. 17/2000, nu pot fi interpretate restrictiv şi limitativ, în raport cu art. 10 din Legea nr. 84/1992.
Rezultă că activităţile specifice sunt cele enumerate de art. 10 din Legea nr. 84/1992, societatea prestând o activitate specifică: leasing financiar.
Concluzia organelor financiare, în sensul că operaţiunile desfăşurate de recurentă, nu se regăsesc printre activităţile specifice desfăşurate în zonele libere, conform pct. 4.13 din Normele de aplicare a OUG nr. 17/2000, este eronată, întrucât dispoziţiile ordonanţei trebuiau coroborate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 84/1992.
În mod indubitabil, domeniul de aplicare al art. 6 A lit. A) pct. K.10 din OUG nr. 17/2000, se referă la activităţi specifice desfăşurate în zona liberă, astfel cum acestea sunt definite prin art. 10 din Legea nr. 84/1992.
Cum societatea recurentă a desfăşurat operaţiuni şi contracte de leasing financiar, care sunt în principal mijloace de finanţare şi instrumente financiare care sunt autorizate de administraţiile zonelor libere, fiind servicii specifice, se încadrează în art. 10 din Legea nr. 84/1992, condiţiile cerute de text, fiind realizate.
Aşa fiind, urmează a constata că recursul este fondat, a casa sentinţa atacată şi în fond, se va admite acţiunea reclamantei SC E.L. SRL Giurgiu şi pe cale de consecinţă, se va dispune anularea deciziei nr. 252 din 9 aprilie 2002 a Ministerului Finanţelor Publice şi procesul-verbal de control nr. 936 din 21 februarie 2002 al Gărzii Financiare, exonerând pe reclamantă, de plata sumelor privind T.V.A. şi majorările de întârziere stabilite prin actele ce se vor anula.
În raport cu soluţia adoptată, analizarea celorlalte motive de recurs nu este necesară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC E.L. SRL Giurgiu împotriva sentinţei civile nr. 67 din 27 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea introdusă de reclamanta SC E.L. SRL Giurgiu şi pe cale de consecinţă, dispune anularea deciziei nr. 252 din 9 aprilie 2002, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi procesul-verbal de control nr. 936 din 21 februarie 2002 al Gărzii Financiare, secţia Giurgiu şi exonerează reclamanta, de plata sumelor stabilite prin actele de control.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1905/2004. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2226/2004. Contencios.. Contestaţie în anulare → |
|---|
