ICCJ. Decizia nr. 2226/2004. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2226/2004
Dosar nr. 846/2003
Şedinţa publică din 1 iunie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 846/2003, T.N., prin procurator C.I., a solicitat anularea deciziei nr. 3219 din 29 octombrie 2002 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, întrucât:
- Instanţele de fond şi recurs nu s-au pronunţat asupra fondului pricinii.
- Nici un act normativ de rang inferior nu poate modifica prevederile şi textul actului normativ de rang superior (primar), astfel prin HG nr. 366/1996, respectiv Instrucţiunile de aplicare ale Legii nr. 86/1996, s-a modificat textul şi conţinut legii citate.
Instanţele de fond şi recurs nu s-au pronunţat asupra drepturilor contestatorului T.N., privind drepturile conferite de Legea nr. 105/1992, referitor la drepturile cetăţenilor străini pe teritoriul României.
Nu i s-a permis procuratorului, să pună concluzii orale, deşi îl reprezenta legal pe reclamant.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 122/2001, reclamantul T.N. a solicitat anularea deciziei nr. 1514 din 22 decembrie 2000, prin care i s-a respins ca neîntemeiată, contestaţia împotriva deciziei nr. 142486 din 27 iulie 2000, întrucât i s-a respins cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă.
În motivare, s-a arătat că s-a născut în România, la 21 iulie 1929 şi deşi, este cetăţean german, are dreptul la pensie, conform Legii nr. 86/1997.
Prin sentinţa civilă nr. 1712 din 19 decembrie 2001, s-a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere Decizia nr. 142.486/2000 a Casei de Pensii a municipiului Bucureşti.
La 7 februarie 1978, reclamantului i s-a aprobat renunţarea la cetăţenia română şi ca atare, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 86/1997, nu este îndreptăţit la acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
În urma plângerii formulate, s-a emis Decizia nr. 1514 din 22 decembrie 2000, prin care i s-a respins cererea, Decizia contestate în contencios administrativ.
S-a reţinut de instanţa de fond, că reclamantului nu i-a fost vătămat vreun drept recunoscut de lege, în sensul art. 1 Legea nr. 29/1990, întrucât nu este cetăţean român şi ca atare, nu are dreptul de a beneficia de prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 86/1997.
Împotriva sentinţei a formulat recurs, reclamantul, prin procurator, criticând-o, în sensul că în mod nelegal, prin HG nr. 366/1997, în normele de aplicare a legii s-a dat o altă conotaţie prevederilor acesteia. A solicitat, totodată, daune morale şi materiale.
Prin Decizia nr. 3219/2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul, ca nefondat.
S-a reţinut că recurentul a renunţat la cetăţenia română.
Din prevederile art. 1 alin. (2), rezultă că pentru pensionarii care-şi stabilesc domiciliul sau reşedinţa în străinătate, plata pensiei se face în condiţiile alin. (1) din HG nr. 366/1997, a probat Normele Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale pentru aplicarea Legii nr. 86/1997.
Art. 2 prevede că înscrierea la pensie, a unui cetăţean român, cu domiciliul în străinătate, se poate solicita, dacă îndeplineşte condiţiile pentru acordarea pensiei prevăzute de legea română.
Recurentul a renunţat la cetăţenia română, astfel încât nu i se poate acorda pensia solicitată.
Interpretarea normelor metodologice este în spiritul Legii nr. 86/1997, fără a se putea susţine existenţa unui abuz legislativ.
Daunele morale şi materiale nu s-au solicitat la instanţa de fond, fiind condiţionate de admiterea capătului principal al acţiunii, în situaţia în care s-ar fi respectat termenul procedural de solicitare.
Asupra contestaţiei în anulare;
În susţinerea cererii s-a invocat art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Potrivit art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, iar art. 318 C. proc. civ., prevede că: hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul, ca nefondat; nici una din instanţe nu a antamat fondul.
Dat fiind faptul că soluţia instanţei de fond s-a constatat, legală şi temeinică, soluţionarea pe fond a cauzei nu se impunea la cele două instanţe.
Cu privire la susţinerea că prin HG nr. 366/1997, s-ar fi modificat actul normativ primar de rang superior, respectiv Legea nr. 86/1996, a constituit motiv de recurs, analizat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia contestată fiind în mod judicios înlăturat.
Nici prima ipoteză, existenţa unei erori materiale ce ar fi condus la o greşită soluţionare a cauzei, nu a fost demonstrată.
Instanţele s-au pronunţat cu referire la faptul că reclamantul-contestator nefiind cetăţean român, nu are vocaţie la pensie pentru limită de vârstă în România, astfel că neexistând un drept vătămat, s-a făcut aplicaţia art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Cu referire la faptul că nu i s-a permis procuratorului să pună concluzii orale în instanţa de recurs, în mod corect s-a făcut aplicaţiunea art. 68 alin. (4) C. proc. civ., mandatarul nefiind avocat, nu avea dreptul de a pune concluzii orale, decât prin intermediul unui avocat.
Constatându-se că cererea nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 318 C. proc. civ., se constată inadmisibilă şi se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de T.N. împotriva deciziei nr. 3219 din 29 octombrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2222/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 6937/2004. Contencios. Anulare dispoziţie... → |
|---|
