ICCJ. Decizia nr. 284/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 284
Dosar nr.311/200.
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 august 2002, reclamantul C.M. a chemat în judecată Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, solicitând obligarea pârâtului la reintegrarea în funcţie.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că prin Ordinul nr. 596168 din 15 iulie 2002 s-a dispus mutarea sa în interesul serviciului din funcţia de ofiţer specialist I în compartimentul coordonare misiuni şi operaţii din Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi, în cadrul aceleiaşi direcţii la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi, în timp ce se afla în concediu medical şi fără a i se cere acordul, încălcând prevederile art. 76 din Legea nr. 80/1995.
Tribunalul Iaşiprin sentinţa civilă nr. 1436 din 17 octombrie 2002 a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Iaşi, întrucât actul administrativ contestat a fost emis de un organ central.
Curtea de Apel Iaşi prin sentinţa civilă nr. 117 din 9 decembrie 2002 a respins acţiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect,reţinând că în raport cu dispoziţiile Legii nr. 80/1995mutarea acestuia a fost dispusă în conformitate cu imperativele legii, iar la data de 30 noiembrie 2002 a fost încadrat în gradul II de invaliditate.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul C.M., criticând-o pentru nelegalitate, întrucât mutarea sa a fost dispusă pentru a doua oară în acelaşi an, cu încălcarea prevederilor art. 76 din Legea nr. 80/1995.
Se mai arată că ordinul în cauză nu i-a fost comunicat, iar intimatul nu a respectat prevederile legislaţiei specifice şi ale codului muncii .
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 80 din 11 iulie 1995, mutarea cadrelor militare în activitate dintr-o unitate în alta, precum şi schimbarea din funcţie în cadrul aceleaşi unităţi, se efectuează o singură dată pe an, cu excepţia situaţiilor deosebite stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.
Articolul 109 al Legii precizează că, dispoziţiile acesteia se aplică în mod corespunzător şi ofiţerilor,maiştrilor militari şi subofiţerilor Ministerului de Interne.
Prin ordinul atacat recurentul-reclamant a fost mutat în interesul serviciului la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi în conformitate cu prevederile art. 76 din Legea nr. 80/1995, pentru mutarea în interesul serviciului potrivit prevederilor acestei legi nefiind necesar acordul militarului în cauză. Legea nr. 80/1995 este actul normativ în baza căruia a fost emis ordinul de mutare al recurentului şi nu dispoziţiile Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, care a intrat în vigoare abia la 24 august 2002.
Funcţia în care recurentul a fost numit la data de 15 iulie 2002 prin ordinul atacat este tot de ofiţer specialist I, cu acelaşi grad de colonel. Locul de muncă al militarului este stabilit de conducătorul instituţiei militare, potrivit competenţei acestuia, consacrată prinordin al ministrului de interne, în funcţie de nevoile instituţiei. Locul de muncă în cadrul instituţieimilitare, reprezintă o obligaţie profesională potrivit prevederilor Legii nr. 80/1995.
Susţinerile recurentului–reclamant potrivit cărora poliţistului de frontieră îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici nu pot fi reţinute, întrucât poliţiştilor de frontieră până la data de 24 august 2002 le-au fost aplicate prevederile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
Începând cu această dată a intrat în vigoare Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, care la art. 78 alin (2) precizează că dispoziţiile acesteia se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, privind Statutulfuncţionarilor publici.
În ce priveşte critica referitoare la nulitatea mutării întrucât la data emiterii ordinului, recurentul se află în incapacitate temporară de muncă, actul normativ incident în materie nu conţine reglementări care să interzică mutarea unui militar în această situaţie.
Mai mult decât atât, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 trecerea în rezervă (măsură mult mai severă decât mutarea) poate fi făcută, în anumite condiţii chiar şi în cazul în care militarul se afla în incapacitate temporară de muncă.
De altfel, prevederile art. 185 C. muncii, în vigoare la acea dată stipulau că, drepturile şi obligaţiile militarilor sunt prevăzute prin acte normative speciale, rezultând căpersonalul militar nu are calitatea de salariat care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă.
Hotărârea instanţei de fond de respingere a acţiunii reclamantului este legală şi temeinică, cu precizarea că aceasta nu a rămas fără obiect, ca urmare a pensionării pentru invaliditate a acestuia.
Acţiunea reclamantului a avut două capete de cerere, cel principal privitor la anularea măsurii dispusă şi al doilea privind reintegrarea în postul avut anterior.
Aşa fiind, recursul declarat se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva sentinţei civile nr. 117/CA din 9 decembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 27 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 275/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 330/2004. Contencios → |
|---|
