ICCJ. Decizia nr. 330/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 330
Dosar nr.3144/200.
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta T.G.M.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta şi pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea Hotărârii nr. 10445 din 2 iunie 2003 emisă de Casa de Pensii Cluj în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că are calitatea de persoană refugiată în sensul actelor normative menţionate, fiind născută în refugiu, la data de 6 iunie 1944.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr.789 din 2 iulie 2003 a admis acţiunea formulată de reclamantă şi în consecinţă a dispus anularea Hotărârii nr. 10445 din 2 iunie 2003 emisă de pârâtă.
Totodată, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei statutul de persoană refugiată pentru intervalul 6 iunie 1944 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor refugiaţi împreună cu părinţii săi născuţi în refugiu – statul având îndatorirea de protecţie şi sprijin în mod egal tuturor cetăţenilor săi.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că pentru ca o persoană să dobândească calitatea de „refugiat”este necesar ca datorită persecuţiilor etnice la care a fost supusă să îşi schimbe domiciliul în altă localitate; ori contestatoarea nu şi-a schimbat domiciliul şi nu a suferit persecuţii din motive etnice, localitatea Boj aparţinând Statutului Român.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curteava constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, este necontestat că reclamanta s-a născut la data de 6 iunie 1944 în localitatea Ţîntari (judeţul Brşov), raionul Codlea,unde familia părinţilor săi fusese nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu: Cojocna, judeţul Cluj, ca urmare a persecuţiilor exercitate din motive etnice în Ardealul de Nord după data de 6 septembrie 1940.
Potrivit prevederilor art.1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 asuferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atâtpersoana care asuferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi dinîmprejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr.105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice,a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioadarefugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuţiilor etnice.
Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluţia de admitere a acţiunii, motivele de recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 789 din 2 iulie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 29 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 284/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 349/2004. Contencios → |
|---|
