ICCJ. Decizia nr. 288/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIEŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.288
Dosar nr.1897/200.
Şedinţa publică din 28 ianuarie2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Z.L. în contradictoriu cu Direcţia Generală e Evidenţă Informatizată a Persoanei, a solicitat anulareavizei de ieşirenr. 65/1547546 din 14 octombrie 2002 şi obligarea pârâtului la prelungirea vizei de şedere în România.
Reclamantul aarătat că refuzul pârâtului de prelungire a vizei de şedere este nejustificat deoarece dispune de mijloacelede întreţinere necesare, în cuantumul prevăzutdeactele normative în vigoare la data cererii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.332 din 13 martie 2003, a admis acţiunea, a anulatviza de ieşirenr. 65/1547546 din 14 octombrie 2002 şi a obligat pârâtul la prelungirea vizei de şedere a reclamantului.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada mijloacelorde întreţinere conform legii în vigoare la data cererii de prelungire a vizei, profitul firmei la data de 30 iunie 2002 fiind de 9.650.000 lei, iar la data de 31 decembrie 2002 – 423.041.000 lei firmaavânddoi asociaţi.Extrasul decont din 28februarie 2003 arată că reclamantul avea în cont3000 dolari SUA.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, pârâtul adeclarat recurs, susţinând că la dataformulării cererii reclamantul nu a făcut dovada mijloacelor de întreţinerecorespunzătorreglementării legale, 500 USD lunar.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.29 alin. (1) lit. a) din HG nr. 476/2001, în vigoare la datadepunerii cererii de prelungirea dreptului de şedere, era necesară ca reclamantul să producă dovezi din care să rezultecă are 500 dolariamericani lunar ca mijloc de întreţinere.
Prin „mijloacede întreţinere" legiuitorul a înţelestoate veniturilepe care acestale are şi nu numai cele realizate de solicitantul de viză din activitatea firmei sale.
Instanţa de fond, a făcut o aplicare corectă a legii, în sensul că a luat în considerare nu numai bilanţul contabil încheiatla 30 iunie 2002, aşa cum a procedatpârâtul-recurent, ci şi balanţa contabilă pe luna octombrie 2002 (data cererii de prelungirea vizei de şedere) bilanţul contabil încheiat la 31 decembrie 2002 precum şi extrasul de cont bancar cu suma de 3000 USD.
Fiindîndeplinită condiţiadeţinerii de mijloace de întreţinere de 500 USD lunar, prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr.123/2001 coroborat cu art. 29 alin. (1) lit. a) din HG nr. 476/2001, legal instanţa aadmisacţiunea, a anulat viza de ieşire şi a obligat pârâtul la prelungirea vizei de şedere a reclamantului.
In consecinţă, recursul se priveşte nefondat şi în bazaart. 312 C. proc. civ.urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul de Interne - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei împotrivasentinţei civilenr. 332 din 13 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti-secţia contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi28 ianuarie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 283/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 31/2004. Contencios → |
|---|
