ICCJ. Decizia nr. 361/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.361
Dosar nr.3191/2004
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererile înregistrate sub nr.261/2003 şi nr.668/2003 la Curtea de ApelIaşi,reclamantulM.M.H.A.N. a chematîn judecată pe pârâtul Ministerul de Interne, solicitând să fie anulată sancţiunea privind interdicţia de viză pentru intrarea în România pe o perioadă de 2 ani, motivândcă prin aplicareaacestei sancţiuni va fiîn imposibilitatesă-şi continuiestudiile universitare, iar pentru depăşireatermenului de prelungire a dreptului de şedere a fost amendatcontravenţional şi nu se mai justifică măsura deexpulzare a sa.
Curtea de Apel Iaşi a pronunţat sentinţa civilă nr. 99/C/A/20 iunie 2003, prin care a respins cererile, reţinând că reclamantul a încălcat prevederile art.17 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr.123/2001 şi conform art. 2 alin. (1)din aceeaşi lege, a fost corect returnat în ţara de origine, cu aplicarea interdicţiei de a intra în România pe o perioadă de 2 ani.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, solicitândcasarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul asusţinut că instanţa de fond şi-a întemeiat greşit soluţia pe dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr.123/2001, invocate în apărare de intimat şi nu s-aanalizat faptul că, prin măsurile de sancţionare succesivă a sa, i-a fost întrerupt nelegal dreptul de şedere în România, înainte deexpirarea termenului pentru care i-a fost acordat. De asemenea, recurentul a arătat că în hotărârea atacată s-a reţinut eronat ca fiind justificată măsura de returnare a sa în ţara deorigine pe faptul că în perioada 26 octombrie 2000 - 7 ianuarie 2002 ar fi stat ilegal în România.
Verificândactele dosarului, seconstată că recurentul nu aachitat taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar datorate conform art. 3 lit. m), art.11 alin. (1) din Legea nr.146/1997, art.II lit. m) din HG nr.752/1999 şi art. 3din Legea nr.123/1997, deşi i s-a comunicatde către instanţă cuantumul sumelor datorate cu acest titlu.
Constatândcă recurentul nu a îndeplinit obligaţia legală de a plăti taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar datorate pentru calea de atac exercitată, Curtea vaaplica prevederile art. 20 alin.(3) din Legea nr.146/1997 şi art.9 din OG nr.32/1995, aprobată prin Legea nr.123/1997, în bazacărora va anula ca netimbrat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat deM.M.H.A.N. împotriva sentinţei civile nr. 99/CA din 20 iunie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca netimbrat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8880/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8885/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
