ICCJ. Decizia nr. 8880/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8880/2004
Dosar nr. 6074/2004
Şedinţa publică din 10 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 287 din 18 februarie 2004, reclamanta F.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 3138 din 12 februarie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unei hotărâri prin care să-i fie recunoscută calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru întreaga perioadă de refugiu solicitată, şi anume, 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 28 iunie 1940, când avea numai 6 luni, familia sa a fost nevoită să se refugieze din oraşul Cernăuţi, ocupat de trupele sovietice, în oraşul Timişoara, fără ca, ulterior, să se mai înapoieze în localitatea de domiciliu; prin hotărârea nr. 3138 din 12 februarie 2003, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti i-a recunoscut calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, numai pentru perioada 23 martie 1944 - 6 martie 1945, conform dovezilor prezentate la momentul depunerii cererii; ulterior, a intrat în posesia sentinţei civile nr. 2363 din 13 mai 1948 a Tribunalului Timiş - Torontal, în copie legalizată de către Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor Naţionale şi, totodată, a identificat doi martori care cunoşteau faptul că refugiul familiei sale a avut loc în anul 1940; s-a adresat pârâtei cu o cerere de revizuire a deciziei iniţiale, la care nu a primit răspuns.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 558 din martie 2004, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că sentinţa civilă nr. 2363 din 13 mai 1948 a Tribunalului Timiş - Torontal, depusă de reclamantă în susţinerea acţiunii, face dovada cetăţeniei române a familiei F.E. (tatăl reclamantei), iar prin declaraţia dată, cei doi martori - S.E. şi H.I., precizează că au cunoştinţă de refugiul familiei reclamantei, care a avut loc în luna septembrie 1940; actele care au stat la baza emiterii hotărârii atacate, respectiv, buletinul nominal de evacuare, declaraţiile martorilor N.N. şi M.N., certificatul de naştere şi buletinul de identitate, au statuat asupra datei refugiului din U.R.S.S., a familiei reclamantei, aceasta fiind 23 martie 1944; se resping ca neverosimile, declaraţiile de martori date de S.E. şi H.I. şi se constată că refugiul a avut loc la 23 martie 1944, aşa cum a reieşit şi din buletinul nominal de evacuare depus la dosarul Casei de Pensii a municipiului Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs. reclamanta F.A., prin reprezentantul său împuternicit - avocatul S.A., invocând motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 11 teza I C. proc. civ. şi art. 304 pct. 10 din acelaşi cod, după cum urmează: instanţa de fond a comis o gravă eroare de fapt, crezând că buletinul nominal de evacuare nr. 78/1944 se referă la calitatea de refugiat a reclamantei, când, în realitate, acesta atestă calitatea de refugiat a martorului N.N. şi a familiei sale, din localitatea Suliţa, judeţul Hotin; instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, în sensul că nu s-a pronunţat asupra sentinţei civile nr. 2363 din 13 mai 1948 a Tribunalului Timiş - Torontal, prin care s-a stabilit cetăţenia română a membrilor familiei reclamantei, sentinţă prin a cărei motivare se atestă faptul că tatăl recurentei dispunea de carnetul de refugiat nr. 36.609/1940.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, această instanţă constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Referitor la primul motiv de recurs, se constată că, într-adevăr, instanţa de fond s-a aflat în eroare cu privire la buletinul nominal de evacuare nr. 78/1944, depus la dosarul Casei de Pensii a municipiului Bucureşti. Prin conţinutul său, acest act face dovada situaţiei de refugiat a martorului N.N. şi a familiei acestuia, care, în luna martie 1944, s-au refugiat din localitatea Suliţa, judeţul Hotin, în localitatea Horezu, judeţul Vâlcea.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, cum că instanţa de fond nu s-ar fi pronunţat asupra sentinţei civile nr. 2363 din 13 mai 1948 a Tribunalului Timiş - Torontal, este de observat că instanţa de fond s-a pronunţat asupra acestui act, doar în sensul că face dovada cetăţeniei române a familiei reclamantei, care s-a refugiat din Bucovina de Nord. Instanţa nu s-a pronunţat şi cu privire la unele aspecte reţinute de Tribunalul Timiş - Torontal şi care au format convingerea acelui tribunal că cererea petiţionarului este justificativă, întrucât acesta, atât prin declaraţia verbală făcută în instanţă, cât şi prin „Carnetul de identitate nr. 36.609/1940, eliberat de Ministerul Afacerilor Interne - Comisariatul General pentru evidenţa populaţiei venită din Basarabia şi Bucovina de Nord", a făcut dovada că el şi toţi membrii familiei sale au locuit neîntrerupt pe teritoriul supus jurisdicţiei Statului Român.
Recurenta-reclamantă a depus ca probe noi în recurs, hotărârile nr. 2475 din 22 aprilie 2003 şi nr. 2474 din 13 mai 2003, emise de Casa Judeţeană de Pensii Timiş - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care surorilor sale, T.D. şi M.M., le-a fost recunoscută calitatea de beneficiare ale drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 24 septembrie 1940 - 6 martie 1945. De menţionat că, cele două surori se regăsesc în sentinţa civilă nr. 2363 din 13 mai 1948, ca fiind doi dintre cei şase copii minori ai petiţionarului F.E., tatăl reclamantei.
În hotărârea nr. 2475 din 22 aprilie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Timiş, se menţionează că petenta T.D. (sora recurentei-reclamante) a făcut dovada refugiului cu: buletinul nominal de evacuare; declaraţie de martori; sentinţa civilă nr. 2363/1948 a Tribunalului Timiş - Torontal.
Coroborând datele din sentinţa civilă nr. 2363 din 13 mai 1948 a Tribunalului Timiş - Torontal, cu cele din declaraţiile martorilor S.E. şi H.I., rezultă că recurenta-reclamantă a făcut dovada situaţiei sale de refugiat, pentru perioada septembrie 1940 - martie 1945.
Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi în fond, acţiunea reclamantei va fi admisă, cu consecinţa anulării hotărârii nr. 3138 din 12 februarie 2003, emisă de pârâtă şi a obligării acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 24 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 10 august 2002.
Faţă de prevederile art. 274 C. proc. civ., se va lua act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.A. împotriva sentinţei civile nr. 558 din 22 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea reclamantei.
Anulează hotărârea nr. 3138 din 12 februarie 2003 a Casei de Pensii a municipiului Bucureşti.
Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 24 septembrie 1940 - 6 martie 1945, urmând ca drepturile să-i fie acordate începând cu data de 1 august 2002.
Ia act că nu solicită cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8877/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 361/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
