ICCJ. Decizia nr. 446/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.446
Dosar nr.201/200.
Şedinţa publică din4 februarie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 2 octombrie 2002, reclamanta S.C. „N.S." S.R.L. Tulcea a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, solicitând anularea procesului–verbal de preselecţie din 17 iulie 2002 ca prim act al procedurii licitaţiei publice deschise cu preselecţie, desfăşurată conform Legii nr. 219/1998 şi HG nr. 216/1999.
Curtea de Apel Constanţa, sesizată cu judecarea cauzei, a dispus prin sentinţa civilă nr. 191/ 5 decembrie 2002 declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, reţinând în esenţă faptul că litigiile privind licitaţia pentru concesionarea resurselor de stuf aparţinând domeniului public de interes naţional sunt de natură comercială, urmând a fi judecate de tribunal, ca instanţă de drept comun.
Recursul declarat de societate a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 2085/29 mai 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La rândul său, Tribunalul Tulcea a depus prin sentinţa civilă nr. 1528/13 noiembrie 2003 declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, în raport de precizarea de către reclamantăa temeiului de drept al acţiunii – Legea nr. 29/1990, instanţa competentă este, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Curtea va constata că în cauză, competenţa materială aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Reclamanta contestă procesul–verbal întocmit de comisia de analiză şi evaluarea candidaturilor depuse în procedura de valorificare a resursei stuficole din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, în temeiul Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor şi al HG nr. 216/1999 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii menţionate.
Având în vedere împrejurarea că această comisie nu are calitatea de organ administrativ,în sensul legii nr. 29/1990, iar procedura pentru contestarea actelor emise în temeiul Legii nr. 219/1998 şi HG nr. 216/1999 este prevăzută în aceste norme speciale, Curtea reţine că litigiul de faţă este de natură comercială, competenţa materială aparţinând tribunalului ca instanţă de drept comun.
Astfel, potrivit art. 38 din HG nr. 216/1999, în caz de răspuns negativ la contestaţia introdusă de către ofertantul respins la preselecţie, acesta se va putea adresa instanţei judecătoreşti competente de drept comun din raza teritorială în care se află sediul concedentului.
În consecinţă, deoarece Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului îşi are sediul în Bucureşti, Curtea va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, potrivit art. 22 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind S.C"N.S." S.R.L. Tulcea, Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8645/2004. Contencios. Anulare decizii A.N.V.... | ICCJ. Decizia nr. 8679/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
