ICCJ. Decizia nr. 4491/2004. Contencios. Anularea deciziei emisă de D.G.V. şi reintegrarea în postul de expert vamal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4491/2004
Dosar nr. 5253/2003
Şedinţa publică din 22 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 17 ianuarie 2003, reclamanta M.N., expert vamal la Biroul Vamal de Control şi Vămuire la Interior Deva, a solicitat anularea deciziei nr. 2001 din 17 decembrie 2002, emisă de Direcţia Generală a Vămilor, prin care i-a fost desfăcut contractul de muncă, în conformitate cu dispoziţiile art. 99 lit. h) din OG nr. 16/1998. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei, să o reintegreze în aceeaşi funcţie şi să-i plătească drepturile băneşti cuvenite, începând cu data de 17 decembrie 2002, până la reintegrarea efectivă.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că abaterile constatate în sarcina reclamantei, de către inspectorii vamali din cadrul Direcţiei Generale a Vămilor, nu au fost atât de grave, încât să justifice desfacerea contractului de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 381/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă în parte, s-a modificat actul atacat şi s-a înlocuit sancţiunea disciplinară a desfacerii contractului de muncă, cu sancţiunea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. d) din OG nr. 16/1998, respectiv diminuarea salariului de bază şi a indemnizaţiei de conducere, cu 15%, pe o perioadă de 6 luni; s-a dispus reintegrarea reclamantei, în postul deţinut şi pârâtele au fost obligate, să plătească reclamantei, drepturile băneşti cuvenite, diminuate cu 15%, pe o perioadă de 6 luni, drepturi calculate începând cu data menţionată în Decizia nr. 2129/2002 şi până la reintegrarea efectivă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen, reclamanta şi pârâta Direcţia Regională Vamală Arad, pentru Autoritatea Naţională a Vămilor (fostă Direcţie Generală a Vămilor).
În motivarea recursului formulat de reclamantă, s-a arătat că sentinţa este nelegală, deoarece propunerea de destituire din funcţie nu a fost făcută de comisia de disciplină, conform art. 72, art. 73 şi art. 70 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 18/1999; temeiul juridic al măsurii îl reprezintă dispoziţiile art. 89 şi 94 din Legea nr. 188/1999, şi nu art. 99 şi 102 din OG nr. 16/1998; nu au fost respectate dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 188/1999, întrucât nu s-au invocat abateri repetate, precum şi ale dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 188/1999, privind individualizarea sancţiunii disciplinare.
Recurenta-reclamantă a susţinut şi că sentinţa este netemeinică, întrucât actul atacat nu descrie în ce constă fapta reţinută în sarcina petentei; că cele imputate contestatoarei, nu au fost săvârşite cu intenţie, ci din culpă, nu au produs nici un prejudiciu şi nu sunt de natură să atragă răspunderea disciplinară.
Recurenta-reclamantă a precizat că instanţa a acordat, ceea ce nu s-a cerut, respectiv a înlocuit măsura luată de pârâtă, cu sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 99 lit. d) din OG nr. 16/1998.
Au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor, s-a susţinut că faptele reţinute în Nota de prezentare a serviciului de control nr. 61359, reprezintă abateri grave în accepţiunea art. 102 din OG nr. 16/1998 şi constau în înregistrarea anumitor declaraţii vamale, fără îndeplinirea condiţiilor legale de realizare a supravegherii vamale, încadrarea juridică defectuoasă a unor fapte constatate în procese-verbale de contravenţie, nerespectarea obligaţiei de a apăra demnitatea funcţiei, având în vedere funcţia contestatoarei, de şef serviciu birou vamal, precum şi lezarea prestigiului autorităţii vamale.
Verificând cauza, în funcţie de motivele recursurilor formulate, Curtea reţine următoarele.
Prin Decizia nr. 2001 din 17 decembrie 2002, emisă de Direcţia Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Naţională a Vămilor, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantei M.N. - expert vamal la Biroul Vamal de Control şi Vămuire Deva, în baza prevederilor art. 99 lit. h) din OG nr. 16/1998 privind Statutul personalului vamal, aprobată prin Legea nr. 74/2002.
La baza emiterii acestei decizii a stat Nota de prezentare nr. 61359, emisă de Serviciul inspecţie şi control pentru activitatea vamală din cadrul Direcţiei Generale a Vămilor, întocmită în data de 12 decembrie 2002, prin care s-au făcut propuneri de sancţionare disciplinară a unor funcţionari de la Biroul Vamal Deva.
S-a reţinut prin actul de control, în sarcina reclamantei, înregistrarea unor declaraţii vamale, fără îndeplinirea condiţiilor legale, neîndeplinirea corespunzătoare a supravegherii vamale, nerespectarea obligaţiei de a apăra demnitatea funcţiei, precum şi lezarea prestigiului autorităţii vamale, abateri considerate grave, conform prevederilor art. 102 din OG nr. 16/1998 privind Statutul personalului vamal.
În Decizia atacată nu se arată, însă, în concret, în ce a constat nerespectarea obligaţiei de a apăra demnitatea funcţiei, precum şi lezarea prestigiului autorităţii vamale şi în care din situaţiile prevăzute de art. 102, se încadrează aceste fapte.
Din copia deciziilor depuse la dosar, se constată că pentru fapte similare reţinute în actul de control în sarcina altor funcţionari ai Biroului vamal, s-au luat măsuri disciplinare mai uşoare, respectiv diminuarea salariului pe o anumită perioadă.
Prin adeverinţa nr. 17 din 7 ianuarie 2003, pârâta Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Arad confirmă faptul că anterior acestui control, reclamanta nu a mai fost sancţionată, având numai calificative de „Foarte bine", iar pe anul 2000, calificativul „Excepţional".
Potrivit dispoziţiilor art. 102 din OG nr. 16/1998 privind Statutul personalului vamal, contractul individual de muncă al personalului vamal se desface disciplinar în următoarele cazuri:
a) săvârşirea unei abateri grave sau săvârşirea repetată a abaterilor disciplinare;
c) părăsirea nejustificată a locului de muncă, mai mult de 5 zile consecutiv.
Abaterile reţinute prin Decizia nr. 2001/2002, în sarcina reclamantei, privind întocmirea greşită a două declaraţii vamale şi notarea eronată în trei procese-verbale, a încadrării juridice a faptelor, nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în art. 102 din OG nr. 16/1998, nefiind abateri deosebit de grave faţă de împrejurările în care au fost comise şi urmările acestora.
De asemenea, recurenta-reclamantă nu a mai săvârşit anterior abateri. Faţă de toate aceste constatări, nu se justifică aplicarea sancţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 99 lit. h) din OG nr. 16/1998, respectiv încetarea raporturilor de serviciu, astfel încât actul atacat se impunea a fi anulat, cu consecinţa obligării pârâtei, să o reintegreze pe reclamantă, în funcţia deţinută anterior şi de asemenea, cu obligarea autorităţii vamale, la plata drepturilor băneşti cuvenite, începând cu data de 17 decembrie 2002 şi până la reintegrarea efectivă în funcţie.
Instanţa de fond, înlocuind măsura dispusă de pârâtă, cu cea a diminuării salariului de bază şi a indemnizaţiei de conducere, cu 15%, pe o perioadă de 6 luni, a pronunţat o sentinţă nelegală. Reclamanta nu a formulat o astfel de cerere, iar instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, nu avea abilitatea legală să înlocuiască o sancţiune disciplinară, cu o altă sancţiune disciplinară.
Referitor la celelalte motive de recurs formulate de reclamantă, se reţin următoarele.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 188/1999, funcţionarii publici din cadrul autorităţii vamale, beneficiază de statut special, respectiv Legea nr. 74/2002, pentru aprobarea OG nr. 16/1998 privind Statutul personalului vamal. Dispoziţiile acestui act normativ trebuie însă corelate cu dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Astfel, menţiunile din OG nr. 16/1998, referitoare la „contractul de muncă", trebuie înlocuite cu cele privind „raportul de serviciu", art. 94 din Legea nr. 188/1999, republicată, menţionând în mod expres, că „orice dispoziţii contrare se abrogă".
Pentru luarea măsurii destituirii din funcţie a reclamantei (care era funcţionar public), trebuia respectate de către autoritatea publică, prevederile art. 66 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 188/1999. Din actele dosarului rezultă că nu a existat o cercetare prealabilă, reclamanta nu a fost audiată şi măsura de destituire nu a fost propusă de Comisia de onoare şi disciplină prevăzută de Statutul personalului vamal.
Ca atare, măsura luată prin Decizia nr. 2001/2002, este nelegală şi se impunea anularea acestui act. Celelalte motive invocate de reclamantă, referitoare la nedescrierea faptei, nu sunt întemeiate, în actul atacat făcându-se referire la acestea şi la Nota de constatare, în care faptele sunt descrise în detaliu.
În ce priveşte recursul declarat Autoritatea Naţională a Vămilor, se constată că nu este fondat, pentru argumentele mai sus reţinute, referitoare la temeinicia recursului reclamantei.
Având în vedere considerentele expuse, recursul Autorităţii Naţionale a Vămilor va fi respins ca nefondat, iar recursul reclamantei urmează a fi admis, în temeiul art. 304 pct. 6 C. proc. civ., iar motivarea prezentei decizii va suplini şi completa motivarea sentinţei.
Hotărârea atacată se va modifica în parte, în sensul că se va admite acţiunea în totalitate, se va anula Decizia nr. 2001/2002 a Autorităţii Naţionale a Vămilor, se va înlătura dispoziţia de înlocuire a sancţiunii privind încetarea raporturilor de serviciu, cu sancţiunea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. d) din OG nr. 16/1998, precum şi cea referitoare la obligarea pârâtelor, de a plăti reclamantei, drepturile băneşti diminuate cu 15%, pe o perioadă de 6 luni, celelalte dispoziţii ale sentinţei urmând a fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.N. împotriva sentinţei civile nr. 381 din 22 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică în parte, sentinţa atacată, în sensul că admite în totalitate, acţiunea şi anulează Decizia nr. 2001/2002, emisă de Direcţia Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Naţională a Vămilor.
Înlătură din sentinţă, dispoziţia referitoare la înlocuirea sancţiunii disciplinare a desfacerii contractului de muncă, cu sancţiunea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. d) din OG nr. 16/1998, respectiv diminuarea salariului de bază şi a indemnizaţiei de conducere, cu 15%, pe o perioadă de 6 luni.
Înlătură, de asemenea, dispoziţia din sentinţă, privind obligarea pârâţilor, să plătească reclamantei, drepturi băneşti diminuate cu 15%, pe o perioadă de 6 luni.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Arad, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 933/2004. Contencios. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 6934/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... → |
|---|
