ICCJ. Decizia nr. 6/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.6
Dosar nr.145/200.
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul T.H.A. a chemat în judecată Ministerul de Interne - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, solicitând anularea deciziei, comunicată cu nr.400232/SC/II din 7 august 2002 privind respingerea cererii de stabilire a domiciliului săuîn România şirecunoaşterea, în favoarea sa, a acestui drept.
In motivarea acţiunii aarătat că, deşi a doveditcă are suficiente mijloace de întreţinere în conformitatecu dispoziţiile Legii nr.123/2001 şiale HG nr.476/2001, în mod nejustificatpârâtul i-a refuzat stabilirea domiciliului în România.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.1044 din 4 noiembrie 2002 aadmis acţiunea, aconstatatrefuzul nejustificat al pârâtului de a rezolva cererea reclamantului privitoare la stabilirea domiciliului în România; a anulatactul administrativ atacat;a obligatpârâtul să recunoască dreptul reclamantului de stabilire a domiciliului în România şisă emită actele administrative corespunzătoare, reţinând că reclamantul îndeplineşte condiţiile legale în acest sens.
Impotrivaacestei hotărâri adeclarat recurs,pârâta Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a susţinut în esenţă că, instanţa a apreciatîn mod greşitcă reclamantul a făcut dovadacondiţiilor cerute de art.29 alin. (1) lit.a) şi art. (35) alin. (1) lit.b) din HG nr. 476/2001 pentru a i se aproba stabilirea domiciliului în România.
Recursul este nefondat.
Reclamantul T.H.A. a solicitat pârâtei ca în bazaart. (23) şi urm. din Legea nr.123/2001 privind regimul străinilor în România să-i fie aprobată stabilirea domiciliului în România.
Prin adresa nr.400232/SC/II din 7 august 2002, pârâta Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei a comunicat reclamantului respingerea cererii în temeiul art. (35) alin. (1) lit. b) din HG nr.476/2001 pentru aprobarea Normelormetodologice de aplicare a Legii nr.123 privind regimul străinilor în România.
Dinprobele administrate în cauză rezultă că reclamantul este asociat al SC "T.C." SRL, împreunăcualţi doiasociaţi în cote legale, firma realizând, la sfârşitul anului 2001, un profit de 162.769.000 lei, iar la 30 iunie2002, un profit de 188.723.000 lei, iar certificatul fiscal eliberat de Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 2 la 24 septembrie 2002 atestă că firma respectivă nu are obligaţii deplată către buget.
Totodată extrasele de cont depuse la dosar confirmă existenţaîn contul personal al reclamantului, a sumei de 5000 dolari SUA la 22 martie 2002 şi a sumei de 10.000 dolari SUAla 28 martie 2002.
In plus, reclamantul a făcut dovadacumpărării în Bucureşti a două apartamente, unulla 17 aprilie 1995, pe numele soţieişi al doilea, la 10septembrie 1999, pe numele său.
Rezultă deci,că reclamantul a făcut dovada cerută deart. 29
alin. (2) lit. a) şi art. (35) alin. (1) lit. b) din HG nr.476/2001privind existenţa mijloacelorde întreţinere şi a spaţiului de locuit, astfel că, în mod corect instanţa de fond a reţinut refuzul nejustificat al pârâtei de a recunoaşte dreptul acestuiade stabilire a domiciliului în România.
In consecinţă, faţă de cele de preced, se constată că prima instanţă a pronunţat o o hotărâre legală şi temeinică iar recursul fiind nefondat urmează a fi respins ca atare
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei împotrivasentinţei civile nr.1044 din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţiacontencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 423/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 72/2004. Contencios → |
|---|
