ICCJ. Decizia nr. 674/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.F.P. Prahova. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 674
Dosar nr.2027/2004
Şedinţa publică din 17 februarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 69 din 24 octombrie 2002, Colegiul JurisdicţionalSibiu al Curţii de Conturi a admis contestaţiile formulate de B.D., fost director economic al Societăţii comerciale „H" SAşi I.D., fost director general al aceleiaşi societăţi şi în consecinţă a anulat Decizia de imputare nr .7 din 6 iulie 2002, emisă în sarcina lor de către administratorul judiciar lichidator S.M. pentru recuperarea prejudiciului în valoare totală de 53.372.829 lei.
Secţia Jurisdicţională a Curţii de Conturi prin Decizia nr. 59 din 31 ianuarie 2003 a respins recursul jurisdicţional declarat în cauză de societatea comercială menţionată mai sus, ca tardiv.
Şi această ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de către Societatea comercială „H." SA .
Recurenta a cerut casarea ambelor hotărâri pronunţate de organele Curţii de Conturi şi în fond, respingerea contestaţiilor formulate de B.D. şi I.D. ca neîntemeiate.
Recursul este admisibil, dar nu pentru considerentele invocate de recurentă, ci pentru motivele ce se vor expune în continuare.
Cum deja s-a arătat, obiectul contestaţiilor formulate de B.D., fost director economic al Societăţii comerciale „H" SAşi respectiv I.D., fost director general, îl constituie Decizia de imputare nr. 7 din 6 iulie 2002, emisă în sarcina acestora de către administratorul judiciar lichidator S.M. pentru recuperarea unui prejudiciu în valoare totală de 53.372.829 lei, reprezentând salarii şi sporuri înscrise nelegal în statele de salarii şi încasate necuvenit.
Angajarea răspunderii materiale a celor două contestatoares-a făcut în baza prevederilor Codului muncii, ca urmare a unor verificări efectuate de organul de control propriu şi consemnate în actul menţionat în preambulul deciziei.
Rezultă aşadar, că existenţa şi întinderea prejudiciului produs în patrimoniul societăţii comerciale nu a fost stabilită ca efect al unui control efectuat de organele Curţii de Conturi, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 94/1992, în vigoare la acea dată.
Ca atare, s-a apreciat în mod greşit că, Colegiul Jurisdicţional Sibiu este competent să soluţioneze, în primă instanţă, contestaţiile fostelor salariate B.D. şi I.D. potrivit art. 41 din aceeaşi lege.
La rândul său, Secţia Jurisdicţională a Curţii de Conturi a ignorat normele legale privitoare la competenţa materială, atunci când prin Decizia recurată s-a pronunţat asupra recursului (cu o motivare ce contrazice flagrant dispozitivul) şi a menţinut sentinţa nr.69 din 24 octombrie 2002.
Ţinând seama de aceste considerente, urmează a se admite recursul şi a se dispune casarea ambelor hotărâri pronunţate de organele Curţii de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă, spre competentă soluţionare la Tribunalul Sibiu, Secţia conflicte şi litigii de muncă.
Văzând şi prevederile art. 2 pct.1 lit. b1), art. 313C. proc. civ., cu referire la art. 70, 73 şi următoarele din Legea nr.168/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S.C."H." SA, judeţul Sibiu, împotriva deciziei nr. 59 din 31 ianuarie 2003 a Curţii de Conturi, secţia Jurisdicţională.
Casează Decizia Curţii de Conturi nr. 59 din 31 ianuarie 2003 a Secţiei Jurisdicţionale şi sentinţa nr. 69 din 24 octombrie 2002 a Colegiului Jurisdicţional Sibiu şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Sibiu, secţia litigii şi conflicte de muncă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1624/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1627/2004. Contencios. Refuz respectare a... → |
|---|
