ICCJ. Decizia nr. 71/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.71
Dosar nr. 1010/2004
Şedinţa publică din15 ianuarie 2004
S-a luat în examinare recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 89 din 29 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul reclamant M.V., personal. A lipsit recurentul pârât – Ministerul Justiţiei.
Procedura completă.
S-a referit că recurentul pârât Ministerul Justiţiei a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă (fila 5, dosar recurs).
Recurentul reclamant M.V.a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A depus, în şedinţă, note scrise la care a alăturat Decizia nr. 74 din 6 martie 2001 a Curţii Constituţionale (filele 14 – 15).
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 7 ianuarie 2003 şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti – secţia contencios administrativ, reclamantul M.V. a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei – Direcţia Instanţelor Militare să se dispună obligarea acestui pârât să îi emită un act privind indemnizaţia lunară de încadrare, inclusiv adaosul de 20%, act ce trebuie înaintat Secţiei pensii militare din Ministerul Apărării Naţionale, necesar actualizării pensiei începând cu 1 noiembrie 2000 şi în continuare.
Reclamantul a susţinut că pârâtul cu încălcarea pevederilor legale incidente cauzei – anume Legea 92/1992 modificată, Legea 50/1996, Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, nu îi respectă şi nu îi acordă actele necesare stabilirii pensiei actualizate.
Curtea de Apel Bucueşti – Secţia contencios administrativ prin sentinţa nr. 89 din 29 ianuarie 2003 a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtul să îi emită reclamantului un act cu indemnizaţia de încadrare lunară, inclusiv adaosul de 20% pentru vechime în magistratură şi să îl înainteze Secţiei de Pensii Militare din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, în vederea actualizării pensiei cu începere de la 1 noiembrie 2000 şi în continuare.
Instanţa de fond sesizată cu soluţionarea cauzei, a reţinut pentru a pronunţa această hotărâre că reclamantul s-a pensionat la 1 decembrie 1988 având o vechime în magistratură de 38 de ani, că are dreptul să beneficieze la actualizarea pensiei de adaosul de 20%, conform art. 5 alin. 3 din Ordonanţa Guvernului 83/2000 şi art. 103 din Legea 92/1992 modificată, ca şi prevederile Deciziei nr. 88/1999 a Curţii Constituţionale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, Ministerul Justiţiei, care critică soluţia în sensul că instanţa cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii a pronunţat o sentinţă nelegală, fiind invocat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În esenţă critica încearcă să demonstreze că reclamantul intimat fiind pensionat la 1 decembrie 1988, nu poate beneficia la actualizarea pensiei de adaosul de 20% prevăzut pentru vechimea în magistratură, că această actualizare trebuie făcută numai pe baza coeficientului de multiplicare prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, iar aplicarea art. 1 pct.8 dacă se aplică aceasta ar fi în contradicţie cu art. 15 din Constituţie.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se expun în continuare.
Acordarea pensiei de serviciu pentru categoriile de magistraţi este reglementată prin art. 103 din Legea 92/1992 pentru organizarea judecătorească, cu modificările ulterioare: Astfel prin art. I din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 113/2000, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 311 din 5 iulie 2000 s-a prevăzut că magistraţii cu o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzută de lege, de pensie de serviciu în cuantumul de 80% din câştigul salarial net lunar, sporul pentru vechime în muncă şi alte sporuri şi indemnizaţii, iar în art. II se prevăd dispoziţiile în sensul că aceste drepturi se vor calcula şi pentru magistraţii pensionaţi anterior acestor dispoziţii.
În raport de aceste dispoziţii legale criticile recurentului sunt nefondate, Curtea constatând că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală, iar pe cale de consecinţă recursul urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 89 din 29 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6937/2004. Contencios. Anulare dispoziţie... | ICCJ. Decizia nr. 6954/2004. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
