ICCJ. Decizia nr. 74/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.74
Dosar nr.1503/200.
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr. 838 din 13 iunie 2001, reclamanta S.C. „T.B." S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, anularea deciziei nr. 49 din 28 mai 2001 prin care a fost respinsă, fără a fi analizată pe fond, contestaţia formulată de reclamantă împotriva procesului verbal din 29 martie 2001 întocmit de organul de control financiar fiscal teritorial.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că.
- în mod greşit organul de control a stabilit că, în perioada ianuarie - decembrie2000, societatea a obţinut un profit impozabil de 52.192.369 lei, reţinând în sarcina acesteia un impozit pe profit de 13.048.092 lei şi majorări de întârziere în sumă de 15.419.712 lei. În perioada menţionată, societatea nu a desfăşurat activitate iar suma consemnată în actul de control provine din recuperări de credite, din aceasta fiind făcută şi plata muncitorilor zilieri pentru perioada 1995 – 1996;
- constatarea organului de control cu privire la faptul că societatea are de plată T.V.A. în sumă de 4.630.251 lei, nu corespunde realităţii întrucât TVA –ul a fost achitat, însă, organul de control susţine că deconturile privind TVA –ul au fost întocmite eronat;
- obligaţiile financiar fiscale consemnate în procesul verbal de control din 27 decembrie 1996, reprezentând impozit pe profit (25.727.746 lei), T.V.A. (8.055.943 lei) şi majorări (8.334.346 lei), au fost achitate la timp, însă, societatea nu a putut face dovada întrucât, la data controlului documentele se aflau la organele de poliţie pentru cercetări.
Le termenul de la 24 septembrie 2001, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că a solicitat anularea şi a deciziei nr. 45 din 3 martie 1997 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Gorj şi exonerarea de la plata sumelor reprezentând obligaţii financiar fiscale consemnate în procesele verbalede control încheiate la 27 ianuarie1996 şi 5 iunie 2001.
La cererea reclamantei, în cauză a fost încuviinţată efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv, stabilirea situaţiei reale a obligaţiilor financiar fiscale ale S.C. „T.B." S.R.L. Expertul desemnat - Ursăteanu Vasile a întocmit raportul de expertiză şi a răspuns obiecţiunilor formulate de părţi.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ, prin sentinţa nr. 297 din 18 octombrie 2002, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a anulat parţial actul de control, dispoziţia nr. 49 din 28 mai 2001 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Gorj şi Decizia nr. 460 din 22 martie 2000 a Ministerului Finanţelor Publice, menţinându-le pentru suma de 23.783.210 lei reprezentând impozit pe profit, majorări de întârziere şi T.V.A., datorată pentru perioadele controlate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs, recurenta a arătat următoarele:
- la adoptarea soluţiei de admitere a acţiunii, instanţa a luat în -considerare doar concluziile raportului de expertiză, acestea regăsindu-se în considerentele sentinţei deşi nu reflectă veridicitatea situaţiei fiscale a reclamantei în ceea ce priveşte impozitul pe profit, TVA-ul şi majorările aferente perioadelor controlate;
- instanţa şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză deşi expertul a analizat şi formulat concluzii şi cu privire la actul de control anterior celui care face obiectul acţiunii, depăşind mandatul stabilit de obiectivele expertizei şi, totodată, expertul a apreciat, în mod eronat, că majorările de întârziere nu se calculează atâta timp cât anumite debite fac obiectul cauzei aflată pe rolul instanţei de judecată;
- instanţa nu a ţinut seama de faptul că pentru cele două facturi fiscale necontabilizate de agentul economic, organul de control, în mod corect, a procedat la calcularea de TVA iar pentru suma de 43.960.000 lei inclusă de agentul economic în contul de cheltuieli, acesta avea obligaţia să calculeze, să reţină şi să vireze impozitul pe veniturile din salariu sau din colaborări.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, această instanţă constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Se reţine că, prin acţiunea adresată instanţei de fond, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 49 din 28 mai 2001 a Ministerului Finanţelor Publice, precum a procesului verbal de control din 29 martie 2001 întocmit de organul de control financiar fiscal teritorial, respectiv - Administraţia Financiară Tg. Cărbuneşti, judeţul Gorj.
Prin precizarea la acţiune reclamanta a solicitat anularea şi a deciziei nr. 45 din 3 martie 1997 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Gorj şi exonerarea de la plata unor sume reprezentând obligaţii financiar fiscale stabilite prin procesele verbale de control încheiate la 27 ianuarie1996 şi 5 iunie 2001.
Motivul pentru care reclamanta a solicitat anularea şi a acestor acte administrative financiar fiscale rezultă din raportul de expertiză (fila 103, dosar fond), şi anume că, prin procesul verbal de control din 29 martie 2001, au fost actualizate majorările de întârziere stabilite prin procesul verbal din 27 ianuarie 1996, rezultând o diferenţă de 124.844.627 lei.
Instanţa de fond a procedat la soluţionarea cauzei fără a solicita părţilor depunerea la dosarul cauzei a tuturor actelor administrative contestate şi a dovezilor privind finalitatea actelor menţionate în precizarea la acţiune.
Din susţinerile reclamantei şi din constatările expertului desemnat în cauză, rezultă că Decizia nr. 460 din 22 martie 2000 prin care Ministerul Finanţelor Publice a respins plângerea formulată de reclamantă împotriva procesului verbal de control nr. 27/1996, a fost atacată la Curtea de Apel Craiova însă nu s-a făcut dovada modului în care a fost soluţionată cauza. De asemenea, nu au fost administrate probe privind susţinerile părţilor.
Soluţionarea cauzei numai pe baza constatărilor şi concluziilor expertului nu este de natură să clarifice pe deplin raporturile juridice de drept fiscal dintre reclamantă şi organul financiar fiscal şi nici să stabilească în mod corect obligaţiile fiscale ale reclamantei şi modul în care aceasta le-a onorat.
Faţă de cele arătate, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în conformitate cu prevederile art. 313 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Gorj, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 297 din 18 octombrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 72/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 76/2004. Contencios → |
|---|
