ICCJ. Decizia nr. 7752/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr.309/2002. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr.7752/2004

Dosar nr. 1028/2004

Şedinţa publică din 21 octombrie 2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 4 noiembrie 2003, reclamantul G.D. a solicitat modificarea hotărârii nr. 3300 din 12 septembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Argeş, în sensul de a fi încadrată în prevederile Legii nr. 309/2002, întreaga perioadă în care a satisfăcut stagiul militar la detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.

În motivarea acţiunii, reclamantul arată că prin hotărârea contestată, i s-a recunoscut numai perioada 16 martie – 30 noiembrie 1959, ca încadrându-se în prevederile Legii nr. 309/2002, nu şi perioada 8 aprilie 1958 – 20 ianuarie 1959.

Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 284 din 17 noiembrie 2003, a admis acţiunea, dispunând anularea în parte a hotărârii nr. 3300/2003 şi obligând pe pârâtă, să emită o nouă hotărâre, în care să constate că perioada 8 aprilie 1958 – 20 ianuarie 1959 se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.

Instanţa reţine că din fişa de evidenţă eliberată de Ministerul Apărării Naţionale, rezultă că şi în perioada 8 aprilie 1958 – 20 ianuarie 1959, reclamantul a satisfăcut stagiul militar la aceeaşi unitate militară, ca în perioada recunoscută de pârâtă, de unde a trecut în rezervă şi apoi a fost din nou încorporat.

Mai reţine că este posibil să existe neconcordanţă între livretul militar şi tabelul cu unităţile militare care au făcut obiectul Legii nr. 309/2002, dar legea şi normele metodologice de aplicare a acesteia, nu prevăd dovada încadrării în dispoziţiile art. 1 ale legii, cu tabelul menţionat, ci cu livretul militar.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că este nulă absolut, deoarece instanţa a judecat pricina, la primul termen de judecată, cu toate că a solicitat acordarea unui nou termen, pentru a i se comunica o copie de pe cererea de chemare în judecată şi pentru a formula întâmpinare.

În ce priveşte fondul cauzei, susţine că reclamantul a satisfăcut stagiul militar, în perioada 8 aprilie 1958 – 20 ianuarie 1959, la o unitate militară din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, nu într-o unitate din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.

Recursul va fi admis, în sensul şi pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

Acţiunea de faţă a fost înregistratăla Curtea de Apel Piteşti, la 4 noiembrie 2003 şi s-a acordat termen în şedinţă publică, pentru data de 17 noiembrie 2003, cu citarea părţilor.

Prin cererea înregistrată la 13 noiembrie 2003, pârâta a solicitat comunicarea unei copii de pe cererea de chemare în judecată, pentru a putea depune întâmpinare.

Însă instanţa, cu nesocotirea dispoziţiilor art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., a trecut la soluţionarea cauzei, la termenul din 17 noiembrie 2003, fără să dispună comunicarea către pârâtă, a unei copii de pe cererea de chemare în judecată.

În acest fel, pârâta a fost împiedicată să-şi facă apărările pe care le considera necesare, instanţa eludând două dintre principiile fundamentale ale procesului civil şi anume, al contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, contrar dispoziţiilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ.

Dar, hotărârea este nelegală, şi pentru că prin sentinţă s-a dispus anularea parţială a hotărârii nr. 3300/2003, fără să se menţioneze ce anume din hotărâre se anulează, mai ales că reclamantul nu a cerut anularea acesteia, ci completarea ei, prin includerea, şi a perioadei cuprinsă între 8 aprilie 1958 şi 20 ianuarie 1959.

În acelaşi timp se constată că reclamantul-intimat a depus la dosar, în dovedirea acţiunii, numai o copie xerox, parţial ilizibilă, de pe fişa de evidenţă tip „A", din care nu rezultă dacă U.M. 0TRC O.Z.U. Baia Mare făcea parte din Ministerul Forţelor Armate sau din Direcţia Generală a Serviciului Muncii.

Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961".

Art. 6 alin. (2), din aceeaşi lege prevede că „stabilirea drepturilor prevăzute de prezenta lege, se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti".

Cum sentinţa se constată că este vădit nelegală, se impune ca ea să fie casată, în temeiul art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., şi să se trimită cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, conform prevederilor art. 313 din acelaşi cod.

Instanţa căreia i se va trimite pricina, urmează să pună în vedere reclamantului, să depună şi alte înscrisuri în susţinerea cererii sale, eventual originalul fişei de evidenţă tip „A" sau o copie lizibilă de pe aceasta, precum şi copie de pe livretul militar, ca şi alte înscrisuri de care înţelege să se folosească.

De asemenea, pârâta trebuie să aibă posibilitatea de a depune întâmpinare şi probe în combaterea acţiunii, astfel ca în final să se poată stabili cu certitudine dacă reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, şi pentru perioada pretinsă prin acţiunea de faţă, pentru ca în final să se poată pronunţa o hotărâre legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Argeş împotriva sentinţei nr. 284/F/CONT din 17 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2004.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7752/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr.309/2002. Recurs