ICCJ. Decizia nr. 8536/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta SC R.E. SRL București a chemat în judecată Direcția Generală a Vămilor, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună obligarea acesteia, la plata diferenței reprezentând devalorizarea leului corespunzător indicelui de inflație, pentru suma de 1.070.979.797 lei, încasată nejustificat cu titlu de garanții vamale, la data de 13 decembrie 1999, sumă ce i-a fost restituită în două tranșe, în baza unor hotărâri judecătorești. Totodată, a solicitat și plata dobânzii la suma de 1.070.979.797 lei, pentru perioadele 13 decembrie 1999 - 13 decembrie 2001 și 31 noiembrie 1999 - 17 ianuarie 2002, precum și cheltuielile de judecată aferente.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada aprilie - mai 1999 a importat din SUA, cantitatea de 150 tone carne pui, introdusă în țară, pe baza unor declarații vamale de import. A mai arătat că pe lângă taxele vamale calculate la valoarea declarată a mărfii importate, pe care le-a achitat în momentul vămuirii, pârâta a obligat-o și la constituirea unei garanții vamale, în sumă de 1.070.979.797 lei.
Scrisorile de garanție bancară au fost executate la 13 decembrie 1999, pe considerentul existenței unor suspiciuni că valoarea mărfii importate, declarată la momentul vămuirii, nu ar fi fost cea reală.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 671 din 7 aprilie 2004, a admis în parte, acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta, la plata sumei de 1.599.236.844 lei, reprezentând prejudiciu aferent garanției vamale, reținută necuvenit în perioada 13 decembrie 1999 - 17 februarie 2002. De asemenea, a respins cererea de obligare a pârâtei, la plata unei dobânzi pentru sumele de 626.768.034 lei și 202.726.521 lei, pentru perioada 13 decembrie 2001 și, respectiv, 17 ianuarie 2002, până la zi.
Totodată, a obligat pârâta, la plata sumei de 40.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin sentințele civile nr. 1095, nr. 1096 și nr. 1097 din 20 septembrie 2000, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, rămase irevocabile, Direcția Generală a Vămilor a fost obligată la plata sumei totale de 1.070.979.797 lei, încasată nejustificat cu titlu de garanție vamală, restituirea făcându-se în două tranșe.
A mai reținut și că potrivit raportului de expertiză efectuat, valoarea cumulată a prejudiciului rezultat din devalorizarea monedei, este de 829.495.555 lei.
împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor.
Recurenta a susținut că încasarea garanțiilor a avut o bază legală, astfel că nu se poate vorbi de o faptă ilicită, care să-i fi cauzat reclamantei, vreun prejudiciu. A mai susținut că constituirea garanțiilor vamale a fost justificată de prețul mai mic declarat de reclamantă, decât prețul prevăzut în baza de date statistice.
Recursul este nefondat.
în fapt, în perioada aprilie - mai 1999, reclamanta SC R.E. SRL București a importat din SUA, 150 tone carne de pui, introdusă în țară, pe baza declarațiilor vamale de import (D.V.I. nr. 172/1999, nr. 175/1999 și nr. 248/1999). Pe lângă taxele vamale calculate, reclamanta a fost obligată la constituirea unor garanții vamale de 280.843.979 lei; 537.345.313 lei și 252.790.555 lei constituite prin scrisori de garanție bancară și executate, pe considerentul că valoarea mărfii importate nu ar corespunde cu valoarea reală a acesteia și care a fost declarată în vamă.
Or, prin sentințele civile nr. 1095, nr. 1096 și nr. 1097 din 20 septembrie 2000, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, rămase irevocabile, recurenta-pârâtă a fost obligată la plata sumei totale de 1.070.979.797 lei, încasată nejustificat, cu titlu de garanții vamale.
Restituirea s-a făcut în două tranșe, respectiv la 13 decembrie 2001 a fost restituită suma de 818.189.292 lei, iar la 17 ianuarie 2002, suma de 252.790.504 lei. Aceste sume au fost actualizate, astfel că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea cumulată a prejudiciului rezultat din devalorizarea monedei în care s-a plătit garanția, a fost de 829.495.555 lei.
întrucât prejudiciul suferit de reclamantă, nu a fost acoperit integral, aceasta presupunând acoperirea, atât a pagubei efective, cât și a beneficiului nerealizat, organul vamal a fost obligat pe bună dreptate, și la plata dobânzilor la nivelul ratei de scont a Băncii Naționale a României, conform C.G. nr. 9/2000, dobânzile însumate din cele două perioade, fiind de 769.741.289 lei.
Cât privește cererea de obligare a pârâtei, la plata unor dobânzi pentru diferența de valoare dintre sumele reactualizate în funcție de indicele de inflație la data restituirii și sumele efectiv restituite de pârâtă, până la zi, în mod corect aceasta nu a fost admisă de către instanța de fond, în cauză nefiind în prezența unei creanțe certe lichide și exigibile, care să justifice plata.
Față de cele expuse mai sus, rezultă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că recursul fiind nefondat, a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8427/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8378/2004. Contencios → |
|---|
