ICCJ. Decizia nr. 8613/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8613/2004
Dosar nr. 1396/2004
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 octombrie 2003, reclamantul S.A. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 8032/9313 din 18 septembrie 2003, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că oraşul Caliacra, în care locuia, a fost cedat Bulgariei, în 1940, însă familia sa nu a putut pleca să se refugieze imediat în România, deoarece tatăl său era bolnav şi netransportabil, astfel încât au obţinut drept de repatriere, în martie 1942.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1772 din 29 octombrie 2003, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, în care să recunoască reclamantului, beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1942 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 iulie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că tatăl reclamantului fiind grav bolnav, familia a fost în imposibilitate de a pleca în refugiu, în anul 1940 şi, de asemenea, că ulterior decesului acestuia, a întreprins demersuri anevoioase, pentru a putea să se repatrieze în România, în martie 1942.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, considerând că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului, în condiţiile în care acesta nu a făcut obiectul schimbului de populaţie realizat de statul român şi statul bulgar, în baza Tratatului de la Craiova, ci a părăsit Bulgaria, mult mai târziu. În aceste condiţii, se susţine, plecarea familiei nu poate fi rezultatul persecuţiilor etnice.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că refugiul familiei intimatului s-a făcut din motive etnice, atâta vreme, cât acesta a dovedit că boala gravă şi imposibilitatea de transportare a tatălui său l-au împiedicat să plece la data încheierii tratatului. De asemenea, faptul că familia reclamantului a depus ulterior toate eforturile, pentru a se putea repatria în România, este o dovadă în plus a persecuţiilor etnice la care erau supuşi românii din aceste teritorii şi a faptului că tocmai aceste persecuţii au fost cauza repatrierii ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1772 din 29 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8612/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8614/2004. Contencios → |
|---|
