ICCJ. Decizia nr. 8819/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8819/2004
Dosar nr. 2491/2004
Şedinţa publică din 8 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.V., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Timiş, a solicitat anularea hotărârii nr. 8389 din 22 noiembrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a părinţilor.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 34 din 20 ianuarie 2004, a admis acţiunea, reţinând că strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, de acest regim beneficiind şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, el având acelaşi statut, de refugiat.
Considerând hotărârea nelegală, pârâta a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond, respingerea acţiunii, întrucât reclamanta nu avea domiciliu de unde să fie strămutată, iar legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă, în favoarea fătului conceput.
Reclamanta s-a născut peste intervalul de 300 de zile de la refugiul părinţilor săi.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobată prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal, instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, are acelaşi statut ca aceştia, perioada fiind de la data naşterii lui, la data retrocedării pământului românesc.
Împrejurarea că reclamanta nu era născută la data refugiului şi că nu avea domiciliu de unde să fie strămutată, nu este relevantă, atâta vreme, cât şi refugierea părinţilor a lipsit-o de dreptul de a avea un domiciliu legal.
De precizat că, potrivit art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, drepturile copilului se recunosc de la concepţie, dacă se naşte viu.
Perioada de concepţie legală a copilului are relevanţă, numai la stabilirea filiaţiei, şi nu la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 34 din 20 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8818/2004. Contencios. Refuz recunoaştere... | ICCJ. Decizia nr. 8820/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
