Hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii de eliberare din funcţie a unui judecător. Contestaţie. Competenţa materială curţii de apel
| Comentarii |
|
În cazul acţiunilor în justiţie introduse împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii, competenţa de soluţionare aparţine în primă instanţă curţii de apel şi nu Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curţile de apel sunt instanţele care soluţionează, în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 8180 din 11 Noiembrie 2004
Prin acțiunea înregistrată la data de 15 septembrie 2004 la secția contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanta D.E., judecător la Curtea de Apel Cluj a contestat hotărârea nr. 137 a Consiliului Superior al Magistraturii (C.S.M.) adoptată în ședința din 8 septembrie 2004, privind eliberarea sa din funcția de judecător, prin pensionare, începând cu data de 1 octombrie 2004. în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a funcționat 30 de ani ca magistrat, perioadă în care a fost notată numai cu calificativul «foarte bine» și că, chiar dacă are vârsta de 63 de ani, este în deplinătatea capacității de muncă și nu a cerut, nici în scris și nici verbal, să fie eliberată din funcție în vederea pensionării.
în ședința de astăzi, ca urmare a excepțiilor invocate de C.S.M. prin întâmpinare, instanța a pus în discuția părților excepția privind competența înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa în primă instanță acțiunea de față.
Competența aparține Curții de Apel Cluj.
Din prevederile generale ale Legii nr. 317/2004 privind C.S.M., rezultă că acesta este o instituție publică centrală, cu competență națională, având, între altele, atribuții executive de organizare a executării și de executare în concret a legilor privind cariera profesională a magistraților, adoptând în acest scop, fie acte administrativ-jurisdicționale, atunci când acționează ca instanță disciplinară, fie simple acte administrative, ca cel din cauza de față.
Este adevărat că, potrivit principiului constituțional al accesului liber la justiție, consacrat prin art. 21 din Constituție, precum și potrivit prevederilor art. 52, orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ, este îndreptățită să se adreseze instanțelor judecătorești, în condițiile legii. Or, potrivit prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel sunt instanțele care soluționează, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Astfel fiind și având în vedere și dispozițiile art. 6 din Legea nr. 29/1990, modificată, în cazul de față competența de soluționare aparține Curții de Apel Cluj, urmând să se decidă în consecință.
| ← Cadru didactic. Sporul indemnizaţiei pentru învăţământ în... | Cerere formulată de agentul economic pentru constatarea... → |
|---|
