ICCJ. Decizia nr. 1153/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați, C.L. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 154/F din 20 octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 900/2002, de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
în motivarea recursului, petentul a susținut că în mod eronat instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat, întrucât nu este identitate de părți și nici de cauză.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința nr. 154/F din 20 octombrie 2003, Curtea de Apel Galați a admis excepția autorității de lucru judecat și s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul C.L., în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii Constanța și S.N.P. P. SA, sucursala P. Constanța.
S-a reținut că în această cauză, după ce petentul se mai judecase în contestarea deciziei de pensionare nr. 165649 din 19 mai 1994, a cărei revizuire o ceruse în fața Curții de Apel Galați, care a pronunțat sentința civilă nr. 77/F/2002, definitivă prin decizia nr. 2674 din 17 septembrie 2003, a Curții Supreme de Justiție, din nou în prezenta cauză contestă decizia de pensionare nr. 165649 din 19 mai 1994. Constatându-se că există identitate de obiect, de cauză, ca și de părți (acțiunea a fost formulată de C.L., în contradictoriu cu Inspectoratul Școlar Județean Constanța, SC P. SA și D.M.P.S. Constanța - Oficiul de Pensii), potrivit art. 163 C. proc. civ., instanța a admis excepția de autoritate de lucru judecat.
Hotărârea este legală, astfel încât recursul declarat va fi respins.
Așa cum rezultă din sentința nr. 77 din 17 iunie 2002, formulată de Curtea de Apel Galați, s-a admis excepția autorității de lucru judecat privind acțiunea formulată de reclamantul C.L. în acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 714/2002, în care s-a pronunțat sentința nr. 77 din 17 iunie 2002, reclamantul a contestat decizia sa de pensionare, nr. 165649 din 19 mai 1994, deoarece la stabilirea drepturilor sale bănești au fost erori de calcul și nici nu a fost indexată baza de calcul cu coeficienții de inflație.
La prima zi de înfățișare, pârâta a invocat autoritatea de lucru judecat între cauza ce se judeca în dosarul nr. 714/2002 și cauza în care s-a pronunțat sentința nr. 103 din 14 septembrie 2000, ce a privit aceeași acțiune a petentului, de revizuire a deciziei de pensionare nr. 165649/1994. De precizat că, recursul împotriva sentinței nr. 103/2000 a fost respins de Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 2207 din 6 iunie 2001.
în cauza de față, deci, din nou petentul reia contestarea deciziei de pensionare nr. 165649 din 19 mai 1994, acțiunea făcând obiectul dosarului nr. 900/2002, al Curții de Apel Galați. Cu privire la această nouă contestare s-a pronunțat de instanța de fond, sentința nr. 154/F din 20 octombrie 2003 (Curtea de Apel Galați), constatând autoritatea de lucru judecat, avându-se în vedere obiectul, cauza și părțile, reținându-se și aspectul că pe parcurs, casele de pensii s-au reorganizat, dar chiar dacă s-a schimbat denumirea, cererea privește organul administrativ ce stabilește drepturile de pensie.
Așa fiind, aplicarea art. 163 C. proc. civ. fiind făcută corect de instanța de fond, recursul declarat a fost respins în conformitate cu art. 312 din același cod.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1156/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3825/2005. Contencios → |
|---|
