ICCJ. Decizia nr. 3825/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 6 februarie 2004, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mureș, să se dispună anularea hotărârii nr. 8535 din 12 ianuarie 2004, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 31 martie 1953 - 31 martie 1956 a efectuat stagiul militar, ca "mână de lucru" într-o unitate militară, dar pârâta refuză să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, deși a depus dovezi în acest sens.
Prin sentința nr. 62 din 8 martie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului C.I., a anulat hotărârea nr. 8535 din 12 ianuarie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 31 martie 1953 - 31 martie 1956, începând cu data de 1 februarie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză, rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, ca "mână de lucru", în U.M. 04725 Ploiești și U.M. 03905 Ploiești, fiind îndeplinite condițiile cerute de Legea nr. 309/2002.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond a pronunțat o sentință greșită, deoarece reclamantul nu a făcut dovada că a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, ci într-o unitate militară subordonată Ministerului Apărării Naționale.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada menționată.
Stabilirea drepturilor prevăzute prin actul normativ menționat se face potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din lege, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare și din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.
Potrivit dispozițiilor legale menționate, pentru a putea beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 309/2002, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
1. să fie cetățean român
2. să fi efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii
3. perioada avută în vedere să fie cuprinsă între 1950 - 1961.
Recurenta consideră că instanța de fond a apreciat în mod eronat că reclamantul îndeplinește condiția nr. 2.
Este de necontestat că reclamantul a făcut dovada că în perioada 31 martie 1953 - 31 martie 1956, a îndeplinit serviciul militar în U.M. 04725 și U.M. 03905 Ploiești. Livretul militar seria Eu nr. 039232 atestă acest lucru, precum și faptul că reclamantul a fost lăsat la vatră, cu gradul de soldat.
Materialul probator aflat la dosarul cauzei este, însă, insuficient pentru ca reclamantul să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Unitățile militare în care reclamantul și-a îndeplinit stagiul militar, nu au fost detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, ci unități din cadrul Ministerului Forțelor Armate, astfel că acesta nu îndeplinește una din condițiile legale cerute de actul normativ menționat.
Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală, motiv pentru care recursul declarat a fost admis, iar hotărârea atacată a fost modificată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1153/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3770/2005. Contencios → |
|---|
