ICCJ. Decizia nr. 3469/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3469/2005
Dosar nr. 704/1/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 august 2005, S.V. a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, să se dispună anularea deciziei din 21 iulie 2005, prin care această autoritate publică i-a respins cererea formulată, ca nelegală.
De asemenea, a cerut acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, conform prevederilor OUG nr. 214/1999.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut, în esenţă, că, deşi a făcut dovada cu înscrisuri depuse în copii legalizate, a măsurilor administrative abuzive la care a fost supusă din partea autorităţilor regimului politic comunist, începând din anii de şcoală şi, ulterior, la locul de muncă, pentru singura „vină" de a fi fiică de ţăran chiabur, comisia sesizată i-a respins cererea.
A precizat că această comisie, nu numai că a ignorat înscrisurile doveditoare prezentate, ce confirmă justeţea afirmaţiilor sale, dar a nesocotit normele legale în vigoare, prin nemotivarea soluţiei adoptate.
Prin sentinţa civilă nr. 150/F din 6 decembrie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că din nici un înscris anexat în dosar nu rezultă faptul exmatriculării reclamantei din şcoală, liceu sau facultate, iar numai descendenţa sa dintr-o familie de ţărani chiaburi nu conduce în mod automat la concluzia că a fost exmatriculată şi persecutată pentru acest motiv.
Pe de altă parte, din probele administrate reiese că măsura desfacerii contractului de muncă încheiat cu Fabrica de Rulmenţi Bârlad, a fost luată în temeiul dispoziţiilor art. 20 C. muncii, atunci în vigoare.
S-a apreciat că în aceste condiţii, legal şi temeinic comisia sesizată a respins cererea reclamantei, pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta S.V.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a înlăturat toate apărările sale cuprinse în acţiune, referitoare la împrejurarea că măsura desfacerii contractului de muncă a fost precedată de fiecare dată, la toate locurile de muncă indicate în cerere, de sosirea adeverinţelor de stare materială de la fostul sfat popular al comunei Corod, care atestau starea sa socială, de fiică de ţăran chiabur.
Ţinând seama de faptul că în acea perioadă abuzurile erau săvârşite „sub acoperire", instanţa de judecată trebuia să manifeste rol activ, să cerceteze şi să analizeze în ansamblu probele administrate.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 214/1999, cu modificările şi completările ulterioare, prin prezenta ordonanţă de urgenţă se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă desfăşurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3, prin măsuri administrative abuzive se înţelege orice măsuri luate de organele fostei miliţii sau securităţi ori de alte organe, ca urmare a săvârşirii unei fapte în scopurile menţionate la art. 2 alin. (1) din baza cărora sa dispus:
- lit. f), exmatricularea din şcoli, licee şi facultăţi;
- lit. g), încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice şi dovedite cu acte scrise, administrative sau judecătoreşti, de la acea dată.
În interpretarea acestor norme juridice, precum şi pe baza examinării înscrisurilor depuse de reclamantă în dosarul cauzei, prima instanţă a considerat că nu s-a făcut dovada pretinselor măsuri administrative abuzive care să fi fost luate în privinţa acesteia.
Concluzia respectivă este corectă, întrucât din procesul-verbal întocmit la data de 30 mai 1952, de către Corpul didactic al Liceului de fete din Tecuci, comunicat de Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale, rezultă că reclamanta S.V. a fost declarată repetentă, datorită situaţiei la învăţătură şi nicidecum exmatriculată.
Pe de altă parte, cu xerocopia deciziei nr. 0201 din 12 aprilie 1957, emisă de directorul Fabricii de Rulmenţi Bârlad, se atestă desfacerea contractului de muncă al salariatei S.V., de la secţia sculărie, în temeiul art. 20 alin. ultim C. muncii, în vigoare la acea dată.
Deşi există înscrisuri oficiale care confirmă apartenenţa reclamantei la categoria socială a ţăranilor chiaburi, nu s-a dovedit câtuşi de puţin pe parcursul judecăţii, că aceasta a fost exmatriculată din şcoală ori concediată pentru motive politice.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced şi inexistenţa unor motive de casare, de ordine publică care, în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ar putea fi invocate chiar din oficiu, urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.V. împotriva sentinţei civile nr. 150/F din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3766/2005. Contencios. Refuz eliberare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 1002/2005. Contencios. Refuz recunoaştere... → |
|---|
