ICCJ. Decizia nr. 1002/2005. Contencios. Refuz recunoaştere calitate de "Luptător în rezistenţa anticomunistă". Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1002/2005
Dosar nr. 4837/2004
Şedinţa publică din 17 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 18/F/C, pronunţată la data de 18 februarie 2004, în dosarul nr. 57/F/C/2004, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul V.G., în contradictoriu cu Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă din cadrul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat să se constate refuzul nejustificat al comisiei pârâte de a-i soluţiona cererea de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, potrivit OUG nr. 214/1999 şi obligarea acestei autorităţi la plata sumei de 10,692 miliarde lei, cu titlu de daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că la data de 15 noiembrie 2002 a formulat cerere pentru acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi că, până la data formulării acţiunii, 12 ianuarie 2004, autoritatea competentă nu a emis încă o decizie motivată, potrivit prevederilor OUG nr. 214/1999.
În întâmpinarea depusă, autoritatea pârâtă s-a apărat, susţinând că dovezile depuse de reclamant, pentru susţinerea cererii sale, au fost insuficiente, iar instituţiile cărora le-au fost cerute relaţii, nu le-au comunicat, astfel că cererea nu a putut fi soluţionată de comisie.
Pentru a respinge acţiunea, instanţa de fond a reţinut că cererea reclamantului este nefondată, acesta neîndeplinind cerinţele art. 2 şi 3 din OUG nr. 214/1999.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, reclamantul, care a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, în condiţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cuprinzând motive străine de natura pricinii.
În concluziile scrise depuse de autoritatea administrativă intimată, s-a precizat că, prin Decizia din 13 ianuarie 2005, Comisia de aplicare a OUG nr. 214/1999 a soluţionat cererea reclamantului, de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, în sensul respingerii acesteia, Decizia fiind anexată la concluziile scrise.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul acţiunii constă în cererea reclamantului de a se constata că autoritatea competentă a refuzat în mod nejustificat să-i soluţioneze în termenul legal, cererea de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, aşa cum a reţinut, de altfel, şi instanţa de fond.
Este adevărat că în considerentele soluţiei, instanţa de fond a motivat cum că reclamantul nu ar îndeplini condiţiile cerute de art. 2 şi 3 din OUG nr. 214/1999, pentru a i se acorda calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, ceea ce este greşit în raport cu faptul că, în cauză, comisia competentă nu adoptase o decizie cu privire la cererea cu care fusese sesizată de către reclamant.
Dar, soluţia de respingere a acţiunii este temeinică, cu motivarea că, în cauză, nu există un refuz nejustificat din parte autorităţii competente de a soluţiona cererea în termenul legal, întârzierea fiind determinată de insuficienţa actelor anexate la aceasta, de către reclamant şi de necesitatea obţinerii de către comisie, a unor relaţii suplimentare de la instituţiile publice deţinătoare de informaţii, potrivit Regulamentului aprobat prin HG nr. 148/2000.
În ceea ce priveşte soluţia adoptată de Comisia de aplicare a OUG nr. 214/1999, cu privire la cererea recurentului-reclamant, de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, acesta are posibilitatea legală de a o contesta separat la instanţa de contencios, potrivit art. 6 alin. (2) din această ordonanţă de urgenţă.
În concluzie, cu aceste considerente, care substituie motivarea instanţei de fond, soluţia de respingere a acţiunii este legală şi temeinică, astfel că recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.G., împotriva sentinţei nr. 18/F/C din 18 februarie 2004, a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3469/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1020/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
