ICCJ. Decizia nr. 4370/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la data de 3 februarie 2005, reclamanta T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii acesteia, nr. 132 din 15 decembrie 2004 și recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în susținerea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă ale sale și ale soțului său decedat, hotărârea nr. 3860 din 3 decembrie 2002, prin care pârâta a recunoscut mamei soțului reclamantei. calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, precum și declarațiile notariale ale unor martori, din care rezultă că soțul decedat al reclamantei, T.N., a fost strămutat împreună cu mama sa, din motive etnice, din localitatea Traian, în care își aveau domiciliul, în localitatea Pitiritea.
Prin sentința civilă nr. 116/CA/2005 - P.I. din 18 aprilie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că soțul decedat al reclamantei, T.N., a fost strămutat în toamna anului 1940, împreună cu mama sa, T.F., din motive etnice, din localitatea Traian, în care își aveau domiciliul, în localitatea Pitiritea. Drept urmare, în calitate de soție supraviețuitoare, în temeiul art. 3 din Legea nr. 189/2000, reclamanta beneficiază de drepturile compensatorii acordate de acest act normativ.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, susținând că este netemeinică și nelegală față de împrejurarea că nu s-a făcut dovada persecuției suferite de soțul reclamantei.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu toate criticile aduse de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 a fost recunoscută mamei soțului reclamantei, T.F., de către recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu Mare, prin hotărârea nr. 3860 din 3 decembrie 2002, în care se reține că, în perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945, sus numita s-a aflat în refugiu.
Așa cum rezultă din celelalte probe aflate la dosarul de fond, împreună cu mama sa, T.F., s-a aflat în refugiu și T.N., soțul intimatei-reclamante, care, fiind născut la data de 28 martie 1939, în localitatea Traian, județul Satu Mare, a fost strămutat, odată cu mama sa, în localitatea Pitiritea, în toamna anului 1940.
Or, având calitatea de refugiat, soțului intimatei-reclamante îi sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, iar intimata-reclamantă, în calitate de soție supraviețuitoare, beneficiază, în temeiul art. 3 din același act normativ, de drepturile compensatorii acordate de lege.
Pentru considerentele arătate, recursul a fost respins ca nefondat, menținându-se, ca fiind temeinică și legală, sentința criticată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1500/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4362/2005. Contencios → |
|---|
