ICCJ. Decizia nr. 1500/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 34 din 2 mai 2003, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Giurgiu a admis contestația formulată de V.D. împotriva deciziei de imputare nr. 878 din 6 martie 2003, emisă de C.N. A.N.D. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, pentru suma de 23.501.041 lei.
în motivarea soluției astfel pronunțată, instanța jurisdicțională, a reținut că prin Nota de constatare nr. 374 din 26 februarie 2003 s-a stabilit dispariția a 12 rovinete, pentru care trebuie să răspundă salariații vinovați care au avut, prin rotație, gestiunea rovinetelor și aceștia urmând să răspundă în solidar, proporțional cu câștigul mediu al fiecăruia pe ultimele trei luni. în speță, fiind incidente dispozițiile art. 23-27 din Legea nr. 22/1969 și art. 102 din Legea nr. 10/1972, privind Codul muncii, aplicabile la data comiterii faptelor care au generat prejudiciul.
împotriva sentinței a formulat recurs jurisdicțional, C.N. A.N.D. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu motivarea că sentința este în vădită neconcordanță cu principiul aplicării legii în timp, potrivit căruia legea se aplică actelor juridice petrecute, începând cu momentul intrării sale în vigoare, iar potrivit art. 14 din Constituție, legea civilă nu poate retroactiva.
în fapt, susține recurentul, instanța a încălcat principiul neretroactivității legii, prin aceea că a considerat ca fiind aplicabilă, faptelor reținute prin decizia de imputare, Legea nr. 53/2003.
Or, faptele reținute prin decizia contestată, precum și întreaga procedură prealabilă emiterii deciziei, necesare pentru cercetarea împrejurărilor în care s-au petrecut faptele, au avut loc sub incidența Legii nr. 10/1972.
în consecință nu s-a avut în vedere legea existentă la data producerii faptelor.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, examinând cauza, s-a pronunțat prin decizia nr. 548 din 26 septembrie 2003, în sensul respingerii recursului jurisdicțional formulat de C.N. A.N.D. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, reținând în esență, că la data emiterii deciziei de imputare, 6 martie 2003, vechiul Cod al muncii fusese abrogat, cu începere de la data de 2 martie 2003.
împotriva deciziei astfel pronunțată a declarat recurs, C.N. A.N.D. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, reiterând motivele de casare din recursul jurisdicțional.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare:
Curtea reține că prin decizia nr. 548 din 26 septembrie 2003 s-a imputat contestatorului, suma de 23.501.041 lei, reprezentând cota-parte din contravaloarea unor rovinete care lipseau din gestiune, administrată în comun cu alți 7 salariați ai unității, având în vedere Nota de constatare nr. 374 din 26 februarie 2003 și procesele-verbale de sesizare.
Recurenta a considerat că operează răspunderea materială a gestionarilor, respectiv a Legii nr. 22/1969 și Legii nr. 10/1972 (vechiul Cod al muncii).
Recurenta a ignorat, însă, faptul că la 5 februarie 2003 a fost publicată în Monitorul Oficial, Legea nr. 53/2003 (noul Cod al muncii), intrată în vigoare la 1 martie 2003, care la art. 270 alin. (1), prevede procedura pe care recurenta o avea de urmat.
în mod corect s-a reținut prin decizia atacată, că decizia de imputare emisă în baza art. 102-105 și 107-109 C. muncii (Legea nr. 10/1972), este nelegală, deoarece la data la care a fost emisă, 6 martie 2003, vechiul Cod al muncii fusese abrogat.
în raport cu aceste dispoziții, Curtea a constatat că soluția adoptată de instanțele Curții de Conturi este corectă, decizia de imputare fiind emisă după intrarea în vigoare a noului Cod al muncii.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea a respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1871/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4370/2005. contencios → |
|---|
