ICCJ. Decizia nr. 684/2005. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele financiare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 684/2005
Dosar nr. 2784/2005
nr. 11520/1/2005
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 21 februarie 2005, la Tribunalul Brăila, reclamanta SC N. SRL Brăila a solicitat anularea deciziei nr. 121624 din 1 februarie 2005, emisă de Administraţia Finanţelor Publice Brăila şi a actului nr. 120772 din 18 ianuarie 2005, emis de aceeaşi pârâtă.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin adresa nr. 120772 din 18 ianuarie 2005, Administraţia Finanţelor Publice Brăila a comunicat reclamantei, că se anulează înlesnirea la plată acordată prin convenţia nr. 1063 RU din 24 decembrie 2003, încheiată în baza OG nr. 40/2002, de reclamantă şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale; că pârâta a motivat măsura, prin aceea că reclamanta nu a achitat contribuţiile de asigurări sociale pentru lunile august - noiembrie 2004; că, anterior, prin adresa nr. 129688 din 6 iulie 2004, Administraţia Finanţelor Publice Brăila mai anulase aceeaşi convenţie, pentru motivul că nu s-au achitat plăţile pe lunile ianuarie - februarie 2004, la fondul de accidente de muncă şi boli profesionale; că adresa respectivă a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 172 din 18 noiembrie 2004, a Tribunalului Brăila.
Prin sentinţa civilă nr. 27 din 18 noiembrie 2004, a Tribunalului Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, reţinându-se că datoria de peste 9 miliarde lei izvorăşte din convenţia nr. 1063/RU din 24 decembrie 2003, încheiată cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.
Prin sentinţa civilă nr. 39/2005, a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea, ca nefondată.
Instanţa a reţinut că prima anulare a convenţiei privea alte datorii ale reclamantei, faţă de cele precizate în actele contestate în prezenta cauză.
Prin încheierea din data de 12 aprilie 2005, a aceleiaşi instanţe, s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 121624 din 1 februarie 2004, emisă de Administraţia Finanţelor Publice Brăila, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Împotriva sentinţei civile nr. 39/2005, a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen, reclamanta.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că la data de 6 iulie 2004, prin actul nr. 129688, emis de Administraţia Finanţelor Publice Brăila, a fost anulată înlesnirea la plată acordată în baza convenţiei, pentru neachitarea în termen a fondului de risc şi accidente; că împotriva acestui act, recurenta a formulat contestaţie la Tribunalul Brăila - dosar nr. 3519/2004, contestaţie care nu suspendă executarea actului conform art. 184 C. proCod Fiscal, convenţia rămânând anulată; că actul fiind anulat, recurenta nu mai era obligată să execute clauzele contravenţiei; că, prin sentinţa civilă nr. 172 din 18 noiembrie 2004, a Tribunalului Brăila, secţia de contencios administrativ, contestaţia a fost admisă, iar la data de 20 ianuarie 2005, Administraţia Finanţelor Publice Brăila a formulat recurs - dosar nr. 73/2005, al Curţii de Apel Galaţi, recurs care, în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 29/1990, era suspensiv de executare, ceea ce înseamnă că rămânea anulată convenţia, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, 17 martie 2005, când s-a pronunţat Decizia nr. 79, de către Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ, prin care s-a respins recursul formulat de Administraţia Finanţelor Publice Brăila; că, deşi convenţia era anulată de la data de 6 iulie 2004, la data de 18 ianuarie 2005, Administraţia Finanţelor Publice Brăila anulează din nou aceeaşi convenţie, prin actul nr. 120772; că prin Decizia nr. 79 din 17 martie 2005, a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ, convenţia a reintrat în vigoare, astfel încât recurenta trebuia să beneficieze de facilităţile obţinute şi totuşi, la data de 29 septembrie 2004, Administraţia Finanţelor Publice Brăila a început executarea silită a recurentei; că prin aceasta, intimata-pârâtă recunoaşte implicit că la data de 29 septembrie 2004, convenţia nu mai era în vigoare, astfel încât Administraţia Finanţelor Publice Brăila nu mai avea ce anula prin actul nr. 120772 din 18 ianuarie 2005, atacat în prezenta cauză.
S-a mai arătat în motivarea recursului că instanţa a reţinut în mod nelegal că aceeaşi convenţie putea fi anulată de două ori, pentru motive diferite, întrucât la a doua anulare, convenţia nu mai exista.
Cu ocazia dezbaterii recursului, instanţa a pus în discuţia părţilor, competenţa curţii de apel de a soluţiona cauza, având în vedere actele administrative atacate prin acţiune, emise de Administraţia Finanţelor Publice Brăila.
Verificând cauza, în funcţie de recursul formulat, Curtea îl va admite, având în vedere motivul de recurs de ordine publică prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., şi pus în dezbaterea părţilor din oficiu, conform art. 306 alin. (2) din acelaşi cod.
Curtea apreciază că aparţine Tribunalului Brăila, competenţa materială de soluţionare a pricinii, pentru următoarele considerente.
Actele contestate (nr. 121624 din 1 februarie 2005 şi nr. 120772 din 18 ianuarie 2005) sunt emise de Administraţia Finanţelor Publice Brăila, autoritate publică locală. Prin aceste acte, recurenta-reclamantă nu este obligată la plata unor contribuţii. Izvorul obligaţiilor petentei rezidă în convenţia nr. 1063 din 24 decembrie 2003, încheiată cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, act care nu este contestat în prezenta cauză.
Aşadar, prin actele atacate în acţiunea de faţă nu se stabilesc taxe, impozite, contribuţii, etc. în sarcina recurentei, sume care fiind mai mari de 5 miliarde lei, să atragă competenţa Curţii de Apel Galaţi, de soluţionare a pricinii, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, cu referire la art. 178 alin. (1) lit. c) C. proCod Fiscal
Întrucât cele două acte contestate în cauză nu prevăd obligaţii de plată şi sunt emise de Administraţia Finanţelor Publice Brăila, autoritate publică locală, sunt aplicabile dispoziţiile art. 178 alin. (2) şi (4) C. proCod Fiscal şi ale art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proCod Fiscal, cu referire la art. 3 pct. 1 din acelaşi cod.
Drept urmare, se va admite recursul, se va casa sentinţa şi cauza va fi trimisă, spre competentă soluţionare, Tribunalului Brăila, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care va avea în vedere toate apărările invocate în cererea de recurs de către SC N. SRL Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC N. SRL Brăila împotriva sentinţei civile nr. 39 din 9 mai 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Brăila, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5899/2005. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... | ICCJ. Decizia nr. 1942/2005. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
