ICCJ. Decizia nr. 1942/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1942/2005
Dosar nr. 3792/2003
Şedinţa publică din 24 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 octombrie 2003, la secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie, a fost înregistrat recursul transmis de Consiliul Concurenţei, formulat de SC A.Ţ.A. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 402 din 19 septembrie 2003, emisă de Preşedintele Consiliului Concurenţei, prin care a fost respinsă plângerea pe care o formulase împotriva deciziei nr. 367 din 5 august 2003, adoptată de Comisia Consiliului Concurenţei.
În cererea de recurs, societatea comercială a arătat că la sesizarea unei persoane fizice, prin Ordinul nr. 59 din 19 iulie 2000, emis de Preşedintele Consiliului Concurenţei, a fost iniţiată o investigare în legătură cu încălcarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 21/1996, iar în baza raportului întocmit, a fost emisă Decizia nr. 317 din 14 iulie 2003, prin care s-a stabilit încălcarea acestor prevederi legale şi sesizarea Comisiei Consiliului Concurenţei, pentru stabilirea sancţiunii.
A mai arătat că prin Decizia nr. 367 din 5 august 2003, Comisia Consiliului Concurenţei a aplicat societăţii comerciale, o sancţiune de 970.000.000 lei amendă, iar plângerea formulată în temeiul art. 60 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, a fost respinsă prin Decizia nr. 402 din 19 septembrie 2003, emisă de Preşedintele Consiliului Concurenţei.
În motivarea recursului, societatea comercială a susţinut că, chiar dacă s-ar admite că Circulara Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din România ar fi consacrat un protocol de stabilire a unor nivele minimale pentru primele de asigurare la produsul Cartea Verde, SC A.Ţ.A. SA Bucureşti nu l-a respectat.
În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, a susţinut că era necesar să se aibă în vedere că societatea comercială a contribuit cu 438.680,24 Euro cu titlu de plăţi la Fondul Comun Cartea Verde, fond administrat de Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din România.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 317 din 14 iulie 2003, Plenul Consiliului Concurenţei a decis că mai multe societăţi de asigurări, între care şi recurenta, sunt vinovate de încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, prin încheierea şi/sau punerea în practică a unei înţelegeri având ca obiect fixarea în cadrul Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din România, a unor nivele minime de prime la asigurarea de răspundere civilă auto cu valabilitate în afara teritoriului României (produsul numit Cartea Verde).
Totodată, a fost autorizată Comisia Consiliului Concurenţei să stabilească amenzile ce vor fi aplicate societăţilor de asigurări, sub nivelul minim prevăzut de Normele Consiliului Concurenţei privind individualizarea şi dozarea sancţiunilor prevăzute la art. 55 şi 56 din Legea nr. 21/1996.
Prin Decizia nr. 1842 din 22 martie 2005, pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie, a fost admis recursul Consiliului Concurenţei şi a fost respinsă acţiunea formulată de societăţile de asigurare, între care şi recurenta de faţă, împotriva deciziei nr. 317 din 14 iulie 2003, a Plenului Consiliului Concurenţei.
Astfel fiind, stabilindu-se în mod irevocabil că recurenta, împreună cu alte societăţi de asigurare, a încălcat prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, critica formulată în recursul de faţă, în legătură cu inexistenţa contravenţiei, este nefondată.
În ceea ce priveşte a doua critică, referitoare la individualizarea cuantumului sancţiunii, rezultă că şi aceasta este nefondată.
Astfel, potrivit Normelor privind individualizarea şi dozarea sancţiunilor prevăzute de art. 55 şi 56 din Legea concurenţei nr. 21/1996, nivelul minim pentru contravenţia săvârşită de recurentă era de 3 miliarde. lei, dar, aşa cum s-a arătat, Plenul Consiliului Concurenţei, prin Decizia nr. 317 din 14 iulie 2003, a autorizat coborârea sancţiunilor, sub nivelul prevăzut de norme.
În aceste condiţii, nivelul sancţiunii a fost stabilit la suma de 970.000.000 lei, iar recurenta nu a probat existenţa unor motive care să justifice o altă individualizare a cuantumului amenzii.
În concluzie, pentru considerentele de mai sus, recursul va fi respins ca nefondat, actul administrativ atacat fiind legal şi temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.Ţ.A. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 402 din 19 septembrie 2003, a Preşedintelui Consiliului Concurenţei, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1939/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 1945/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
