ICCJ. Decizia nr. 87/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 87/2005
Dosar nr. 2376/2004
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 mai 2003, M.C., în contradictoriu cu Direcţia Generală a Vămilor, a solicitat anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de Direcţia Generală Vamală Bucureşti şi aplicarea OUG nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială a funcţionarilor publici, în sensul măririi salariului de bază cu 20%, conform Anexei nr. 3 tabel B, anexă la ordinul precizat, pentru lucrătorii vamali, cu începere de la 1 ianuarie 2003.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia atacată i s-a stabilit greşit salariul cuvenit, fără aplicarea procentului de 20% prevăzut de ordonanţă, fiind prejudiciat.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 234/CA din 24 noiembrie 2003, a admis acţiunea reclamantului M.C., în contradictoriu cu Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti, a anulat Decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de recurenta-pârâtă şi a obligat pârâta să plătească reclamantului-intimat în cauză, drepturile salariale de bază majorate cu 20%, în perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere concluziile expertizei şi a reţinut că este vorba de o eroare strecurată în ordonanţă, corectată prin Legea nr. 228/2003, data intrării în vigoare a dispoziţiei de majorare rămânând 1 ianuarie 2003.
Considerând hotărârea nelegală, pârâta a declarat recurs în cauză, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond, respingerea acţiunii, întrucât corectura adusă prin Legea nr. 228/2003, constituie o modificare şi completare, cu consecinţele ce decurg din aceasta, respectiv acordarea drepturilor salariale majorate trebuie făcută cu începere de la 27 mai 2003, data publicării în Monitorul Oficial, a Legii nr. 228/2003.
Recursul este nefondat.
În baza OUG nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor salariale ale funcţionarilor publici (M. Of. nr. 949/24.12.2002), salariile lucrătorilor vamali sunt mai mari cu 20%, faţă de salariile prevăzute la pct. 1, 3, 4, 7 şi 9 la cap. A din anexa la ordonanţă.
Această prevedere este o eroare, deoarece personalul vamal din cadrul Direcţiilor regionale vamale şi din cadrul Birourilor vamale este salarizat conform cap. B din Anexa nr. III şi ea fiind îndreptată prin Legea nr. 228/2003, astfel că nu este de natură a proroga momentul aplicării OUG nr. 192/2002, în loc de 1 ianuarie 2003, la 27 mai 2003, data intrării în vigoare a legii.
În consecinţă, soluţia instanţei, de admitere a acţiunii, de anulare a deciziei şi că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr. 192/2002, cu obligarea pârâtei la plata către reclamant, a sumei aferente pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003, este legală, astfel că recursul fiind nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 234/CA din 24 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 859/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 88/2005. Contencios. Anulare act control... → |
---|