ICCJ. Decizia nr. 88/2005. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 88/2005
Dosar nr. 2681/2004
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 612 din 17 noiembrie 2000, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, s-a admis în parte acţiunea formulată de B.A. SA, sucursala Dolj, împotriva pârâţilor Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Dolj şi Direcţia Controlului Financiar Fiscal Dolj şi s-au anulat în parte, actele contestate, cu privire la sumele de 4.254.849 lei, impozit pe salarii şi 941.073 lei, majorări aferente şi s-a respins cererea privitoarela T.V.A. aferent comisionului.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3917 din 19 decembrie 2002, a admis recursurile declarate de părţi şi a casat sentinţa, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru ca instanţa să rejudece cauza, în raport cu contractul colectiv de muncă, ce trebuie depus la dosar, şi cu dispoziţiile Ordinului nr. 1363/1991 şi să verifice apărarea formulată de reclamantă, prin solicitarea de relaţii de la Banca Naţional ă a României, dacă operaţiunile de evaluare a garanţiilor bancare sunt auxiliare activităţii de creditare şi trebuie asimilate acesteia, în ceea ce priveşte regimul T.V.A., fiind o activitate efectuată în mod exclusiv, de funcţionarii băncii.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 894 din 24 octombrie 2003, a admis în parte, acţiunea şi a anulat în parte, actele contestate, pentru suma de 4.254.849 lei, impozit pe salarii şi majorările aferente de 941.073 lei, menţinându-le pentru T.V.A. şi majorările de întârziere aferente.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că este greşit procedeul organului de control, de asimilare a diferenţei de dobândă obţinută dintr-un contract de împrumut bancar, cu salariul sau alt câştig primit, ca plată a muncii şi că operaţiunea de evaluare a bunurilor aduse în garanţie, nu este scutită de T.V.A.
Considerând hotărârea, nelegală, părţile au declarat recurs.
Reclamanta R.B., sucursala Dolj, susţine că instanţa în mod greşit nu i-a admis acţiunea în totalitate, că în prezent B.A. fiind privatizată din 12 aprilie 2001, titlurile executorii obţinute, nu mai au valabilitate, nu mai există temei de executare.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi Direcţia Controlului Fiscal Dolj, a arătat că se impunea respingerea acţiunii, actele încheiate fiind legale. Instanţa, greşit a calificat diferenţa de la dobânda pieţii, la dobânda creditelor acordate salariaţilor, că nu este un drept salarial, ci facilitate acordată în baza contractului colectiv de muncă.
Recursul declarat de reclamanta R.B., sucursala Dolj, va fi anulat ca netimbrat.
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale OG nr. 32/1992, privind timbrul judiciar, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 123/1997, cererea de recurs trebuia timbrată cu 171.000 lei, taxă judiciară şi 1.500 lei, timbru judiciar.
În cazul nerespectării dispoziţiilor legale amintite, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 30 alin. (5) din Norme, coroborate cu art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995, neîndeplinirea obligaţiilor legale până la termenul stabilit, se sancţionează cu anularea cererii.
În speţă, deşi recurenta-reclamantă a fost citată cu această menţiune, nu a dat curs obligaţiei legale ce-i incumba, astfel că recursul va fi anulat.
Recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Controlului Financiar Dolj este nefondat.
Din actul de control, rezultă că reclamanta, pentru perioada 1 noiembrie 1998 - 31 ianuarie 1999, a fost obligată la plata sumelor de 4.254.849 lei, impozit pe salarii, pentru suma reprezentând diferenţa de dobândă dintre dobânda practicată şi dobânda fixată pentru credite acordate unor salariaţi şi 941.073 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe salarii.
Conform contractului colectiv de muncă, art. 76, salariaţii societăţii pot beneficia de credite, în condiţiile stabilite prin norme aprobate de comitetul de coordonare a restructurării băncii, pentru cumpărarea, construirea de locuinţe proprietate personală sau cumpărarea unor bunuri de folosinţă îndelungată.
De aici, rezultă că facilitatea acordării de către bancă, propriilor salariaţi, a unor credite cu dobândă mai mică, nu poate fi asimilată drepturilor salariale, este vorba de contract de creditare, şi nu o plată a muncii.
Soluţia instanţei fiind legală, recursul pârâţilor urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de R.B., sucursala Dolj, împotriva sentinţei civile nr. 894 din 24 octombrie 2003, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca netimbrat şi respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Controlului Fiscal Dolj, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 87/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... | ICCJ. Decizia nr. 927/2005. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... → |
|---|
