ICCJ. Decizia nr. 927/2005. Contencios. Anulare decizie M.F.P. refuz emitere autorizaţie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 927/2005
Dosar nr. 4882/2003
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 22 ianuarie 2003, reclamanta SC E. SRL Covasna a chemat în judecată, Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Agenţilor Economici Producători şi Inspectori de Alcool Etilic Rafinat, solicitând anularea deciziei emisă de aceasta, cu nr. 463/2002, prin care i s-a respins autorizarea comercializării de băuturi alcoolice, precum şi obligarea pârâtei să-i elibereze o astfel de autorizaţie.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că refuzul pârâtei nu este justificat.
Prin sentinţa civilă nr. 198/F din 23 septembrie 2003, Curtea de Apel Braşov a admis acţiunea, a anulat Decizia contestată şi a obligat pârâta să elibereze reclamantei, autorizaţia de producţie şi comercializare de băuturi alcoolice.
S-a reţinut pentru aceasta, că reclamanta a făcut dovada că a achiziţionat cu forme legale, o instalaţie de îmbuteliere de la o altă societate atestată fiscal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice.
Recurenta a susţinut că instanţa nu a analizat temeinic dispoziţiile art. 38 lit. d) şi e) din Legea nr. 521/2002, în sensul că societatea de la care s-a achiziţionat linia industrială, nu a putut fi verificată sub aspectul existenţei vreunei datorii la buget şi nici al dobândirii cu forme legale a liniei industriale.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 38 lit. d) din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, „agenţii economici nu vor fi autorizaţi, în situaţia în care instalaţia de producere a alcoolului, a distilatelor sau a băuturilor alcoolice distilate, provine direct sau indirect de la agenţi economici care înregistrează datorii fiscale restante, respectiv accize".
Art. 38 lit. e) din acelaşi act normativ, interzice autorizarea, în situaţia în care „instalaţia de producere a alcoolului, a distilatelor sau a băuturilor alcoolice distilate provine de la agenţi economici care nu pot fi identificaţi şi verificaţi de organele de control".
Or, în cauză comisarii Gărzii Financiare, secţia Covasna, au constatat că reclamanta a dobândit o linie de îmbuteliere semiautomată de la SC T.P. SRL, societate care la rândul său, a achiziţionat-o pe componente, de la diverse persoane fizice, rămase neidentificate şi fără a putea produce nici un document justificativ.
Mai mult, acţiunile SC T.P. SRL au fost cesionate unui cetăţean maghiar, înainte de a putea fi verificată de organele de control, sub aspectul existenţei vreunei datorii către buget.
În atare situaţie şi în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, în mod justificat s-a refuzat reclamantei, emiterea autorizaţiei solicitate.
Existenţa facturii de achiziţionare a instalaţiei, în condiţiile în care organele de control au demonstrat modalităţile ilegale de procurare a acesteia, de către SC T.P. SRL şi în absenţa unor dovezi care să infirme aceste constatări, greşit a fost reţinută de Curtea de Apel Braşov, ca dovadă a îndeplinirii cerinţelor art. 38 din Legea nr. 521/2002.
Tot astfel şi certificatul de atestare fiscală, emis în favoarea SC T.P. SRL, după încheierea tranzacţiei şi care nu poate avea valoare probantă, în condiţiile în care, existenţa sau inexistenţa unor datorii la buget trebuia raportată numai faţă de acest moment.
Astfel fiind, urmează a se aprecia că soluţia Curţii de Apel Braşov este nelegală şi netemeinică, anularea dispoziţiilor Legii nr. 463/2002, nefiind susţinută de probe certe care să infirme constatările organelor de control.
Văzând dispoziţiile art. 213 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 198/F din 23 februarie 2003, a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de SC E. SRL Valea Crişului.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 88/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 93/2005. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
