Comunicarea actelor de procedură. Cerere de repunere în termenul de apel
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art.103 C.proc.civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedecată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. În acest din urmă caz , actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării. Absenţa asociaţilor de la sediul societăţii nu reprezintă o situaţie excepţională , mai presus de voinţa lor, ci chiar voinţa acestora, respectiv a societăţii comerciale, persoană juridică şi, ca atare, nu poate justifica repunerea în termenul de exercitare a căii de atac.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 1822 din 24 Mai 2006
Prin sentința comercială nr. 520/C din 13 aprilie 2005, Tribunalul Comercial Cluj a admis acțiunea formulată de reclamantul T.G. împotriva pârâtei SC M. T. SRL Câmpia Turzii și a dispus rezilierea contractului de închiriere având ca obiect imobilul situat în comuna G., în suprafață de 12 mp, contract încheiat între antecesorul reclamantului și pârâtă; a dispus, totodată, evacuarea pârâtei din imobilul menționat și a obligat-o pe aceasta să-i achite reclamantului suma de 3.000.000 de lei cu titlu de chirie.
în pronunțarea acestei hotărâri prima instanță a reținut, în esență, că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de închiriere privind spațiul în litigiu, în sensul achitării contravalorii chiriei în cuantum de 150.000 lei lunar, acumulând restanțe în valoare de 3.000.000 de lei.
Prin decizia civilă nr. 216 din 8 septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de pârâtă și a respins ca tardiv declarat apelul formulat de aceasta, împotriva sentinței mai sus menționate.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că situația de fapt invocată de pârâtă, prin reprezentanții săi, nu poate fi încadrată în norma de excepție, prevăzută de art.103 alin.(1) partea finală C.proc.civ. și în baza acestei dispoziții legale, a respins cererea de repunere în termenul de apel, ca neîntemeiată.
Drept urmare, a constatat că apelul a fost declarat la 29 iunie 2005, iar comunicarea hotărârii apelate s-a făcut la 14 mai 2005, situație în care, având în vedere că apelul a fost declarat cu depășirea termenului imperativ de 15 zile, prevăzut în art.284 alin.(1) C. proc.civ., a reținut că este tardiv formulat și l-a respins, ca atare.
împotriva deciziei curții de apel pârâta a declarat recurs, întemeindu-se pe dispozițiile art.304 pct.5 și 9 C. proc. civ., și a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de repunere în termenul de apel, trimiterea cauzei spre rejudecare curții de apel și, admițându-se apelul, să fie schimbată integral sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii, ca fiind nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată pentru toate fazele procesuale.
Recurenta a susținut , invocând dispozițiile art.304 pct.9 C. proc. civ., că greșit instanța de apel a considerat că lipsa din țară și implicit lipsa dovedită a asociaților de la sediul social nu pot constitui un motiv întemeiat pentru repunerea în termenul de apel și eronat a apreciat că nu sunt întrunite cerințele art.103 C.proc.civ., reținând că acestea nu reprezintă o "imposibilitate absolută" de a lua cunoștință despre soluția atacată;
în baza dispozițiilor art.304 pct.5 C.proc.civ., a arătat că nu a fost corect îndeplinită procedura de citare în fața instanței de fond la judecarea pricinii, deoarece societatea sa a fost citată la unicul termen de judecată doar prin afișare, încălcându-se prevederile art.921 C. proc. civ., care prevăd interdicția citării persoanelor juridice prin această metodă, sub sancțiunea nulității actului de procedură.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
în mod corect, curtea de apel a apreciat că motivele invocate de pârâtă în justificarea împiedicării de a declara apelul în termenul prevăzut de lege nu sunt întemeiate și nu îndeplinesc cerințele art.103 alin.(1) partea finală, C.proc.civ., deoarece absența asociaților de la sediul societății nu reprezintă o situație excepțională, mai presus de voința asociaților, ci chiar voința acestora, respectiv a societății comerciale, persoană juridică. Susținerea potrivit căreia activitatea societății a fost temporar închisă nu a fost dovedită, conform legii.
Era necesar ca asociații societății pârâte, în situația unei absențe mai îndelungate, să depună diligențele necesare pentru a desemna o persoană care să se îngrijească de afacerile curente ale societății sau să încredin țeze un mandat general în acest sens, ceea ce, în speță, pârâta nu a făcut.
Astfel fiind, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 C. proc.civ. nu este fondat.
Nici motivul de recurs ce vizează neîndeplinirea legală a procedurii de citare la instanța de fond, invocat în temeiul art.304 pct.5 C. proc. civ., nu este fondat, deoarece comunicarea actului procedural, făcută la sediul social al pârâtei, cu mențiunea afișării pe ușa principală a destinatarului, în situația negăsirii nici unei persoane la adresa indicată, nu este contrară dispozițiilor art.921 C.proc.civ., astfel cum eronat a susținut recurenta.
în consecință, reținându-se că pârâta nu a formulat în recurs nici o critică întemeiată, care în condițiile art.304 C.proc.civ. să conducă la desființarea deciziei curții de apel, aceasta a fost menținută și recursul declarat în cauză de pârâtă a fost respins ca nefondat.
| ← Societate comercială cu răspundere limitată. Hotărâre... | Convenţie de credit. Contract de ipotecă. Nulitate → |
|---|
