Societate comercială cu răspundere limitată. Hotărâre judecătorească de constatare a retragerii asociatului din societate. Cale de atac
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art.226 lit.c) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, în lipsa unei prevederi din actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 2736 din 3 Octombrie 2006
Tribunalul GalațiI.C.C.J., secția Comercială, Maritimă și Fluvială și de contencios Administrativ, prin sentința nr. 95 din 10 februarie 2005, a respins ca rămasă fără obiect acțiunea promovată de reclamanții T. G. și P.A., asociați ai SC C. T & L SRL Galați, în contradictoriu cu pârâții L.V. și SC C. T & L SRL Galați precum și cererea de obligare a pârâtului L.V. la plata sumei de 136.409.456 lei, reprezentând debite și majorări de întârziere.
Prin aceeași sentință, s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul L. V. și :
- s-a constatat retragerea pârâtului L.V. din SC C. T & L SRL Galați .
- s-a dispus obligarea reclamantei SC C. T & L SRL Galați să plătească pârâtului L.V. suma de 467.294.270 lei, reprezentând drepturi cuvenite ca asociat retras; iar asociații reclamanți T.G. și P. A. să plătească pârâtului L.V. suma de 18.736.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
- s-a constatat că reclamanții T.G. și P.A. au participat cu câte 25% fiecare la capitalul social al SC C.T & L SRL Galați.
Instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat, în calitate de asociați ai SC C. T & L SRL Galați și în temeiul art.165 lit.a) și d) din Legea nr. 31/1990, republicată, excluderea din societate a pârâtului L.V. și cesiunea părților sociale pe care le deține, în mod egal către ei.
Prin cererea reconvențională, pârâtul L.V. a solicitat să se constate retragerea sa din societate și obligarea societății pârâte la plata cotei părți din capitalul social, din patrimoniul societății și din beneficiile realizate de aceasta, pe toată durata de funcționare, până la retragerea din societate.
în primul ciclu procesual, Tribunalul Galați a admis, în parte, acțiunea principală și a dispus excluderea pârâtului L.V. din societate, a respins capătul de cerere privind cesiunea părților sociale. A admis cererea reconvențională și a luat act de retragerea pârâtului L.V. din societate, obligându-l la plata sumei de 136.409.456 lei către societate, și pe reclamantul T.G. să plătească pârâtului 9.857.368 lei.
Curtea de Apel Galați, prin decizia nr. 1028/R/31 octombrie 2003, a admis recursul declarat de pârâtul L.V., a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a lămuri dacă reclamanții și-au completat sau și-au modificat acțiunea.
Rejudecând cauza, Tribunalul Galați, prin sentința nr. 95/10 februarie 2005, a respins ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamanții T. G. și P. A. și ca nefondată cererea acestora privind obligarea pârâtului L.V. la plata sumei de 136.409.456 lei, reprezentând debite și majorări de întârziere.
Cererea reconvențională formulată de pârât a fost admisă .
S-a constatat retragerea acestuia din societate; a fost obligată pârâta SC C. T & L SRL Galați să-i plătească pârâtului L.V. suma de 467.294.270 lei, reprezentând drepturi cuvenite ca asociat retras; au fost obligați reclamanții la 18.736.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și s-a constatat că aceștia participă cu câte 25% fiecare la capitalul social al SC C.T & L SRL Galați.
împotriva sentinței, reclamanta SC C. T & L SRL Galați a declarat recurs, reprezentată fiind de asociații T. G. și P. A.; criticile vizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, și anume: depășirea limitelor rejudecării stabilită de instanța de recurs, prin administrarea unei noi probe cu expertiza tehnică, încălcarea principiului contradictorialității, prin invocarea în motivare a excepției nulității absolute a actului modificator al statutului întrucât acesta cuprinde o clauză leonină, fără a fi invocată de niciuna din părți și fără a fi pusă în discuția părților; omisiunea de a se pronunța asupra unui capăt din acțiunea principală, prin respingerea ei ca rămasă fără obiect.
Curtea de Apel GalațiI.C.C.J., secția Comercială, prin decizia nr. 111 din 25 octombrie 2005, a calificat calea de atac ca fiind apel și l-a admis, a desființat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
în considerentele deciziei, s-a reținut că instanța nu a calificat corect cererea cu privire la completarea sau modificarea acțiunii, încălcarea, prin administrarea unei noi expertize, a limitelor casării, că nu s-a pus în discuția părților nulitatea convenției, în temeiul art.1513 C.civ. și nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, fără ca acesta să fie individualizat.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtul L. V. pentru motivul prevăzut în art.304 pct.9 C.proc.civ.
Acesta a arătat că desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare s-a făcut cu încălcarea art.297 alin.(1) C.proc.civ., care prevede expres și limitativ cazurile de trimitere;
- greșit s-a reținut că instanța de fond nu a calificat corect cererea precizatoare din dosarul de fond, deși această calificare s-a făcut în raport cu adresa nr. 215/17 martie 2004;
- administrarea probei cu expertiză s-a făcut la cererea părților, urmare a casării cu trimitere și a calificării cererii precizatoare;
- clauza leonină nu constituie o excepție de ordin e publică care să fie pusă în discuția părților
- greșit s-a reținut că instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, câtă vreme s-a constat că acțiunea principală a rămas fără obiect.
Recursul este fondat .
în primul ciclu procesual, curtea de apel a casat sentința tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a lămuri obiectul cererii precizatoare depusă la dosar de reclamanți, deoarece, excluderea și retragerea, având efecte diferite, nu pot fi dispuse față de aceeași persoană.
Rejudecând, instanța de fond a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată, precizată, este retragerea voluntară a asociatului pârât L.V. și, ca urmare a admiterii cererii reconvenționale prin care pârâtul a solicitat să se constate retragerea sa din societate, a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.
împotriva acestei sentințe, societatea reclamantă a exercitat calea de atac a recursului iar instanța de control judiciar a pus în discuția părților natura căii de atac stabilind că, în raport cu dispozițiile art. 720 8 C.proc.civ., în vigoare la data pronunțării, aceasta se califică ca apel, față de caracterul neevaluabil în bani al acțiunii.
S-a constatat că, în mod greșit, calificarea căii de atac s-a făcut prin raportare la caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al cererii de chemare în judecată iar nu în raport cu prevederile legii speciale și anume art.221 lit.c) din Legea nr. 31/1990 republicată, în prezent art.226 lit.c), prin care hotărârea tribunalului referitoare la retragerea din societate este supusă recursului în termen de 15 zile de la comunicare.
Cum calificarea căii de atac ca fiind recurs atrage necompetența instanței, înalta Curte, în raport cu prevederile art.306 alin.(2) C. proc. civ., a admis recursul declarat de pârâtul L.V. , sub aspectul motivului de ordin e publică invocat din oficiu, și a trimis cauza la Curtea de Apel Galați, pentru soluționarea căii de atac a recursului.
| ← Executarea silită. Obligaţia de a face. Instanţa competentă | Comunicarea actelor de procedură. Cerere de repunere în... → |
|---|
