Comunicarea actelor fiscale. Neîndeplinirea cerințelor procedurale. Incidența prevederilor art. 103 C. proc. civ.
| Comentarii |
|
Potrivit prevederilor art. 44 alin. (2) lit. c) C. proc. fisc., actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Lipsa din confirmarea de primire a arătării în clar a numelui și prenumelui celui care a primit corespondența, precum și a ștampilei societății comerciale la sediul căreia se menționează că s-a făcut comunicarea, atrag o îndoială puternică asupra împrejurării că actele administrative fiscale au fost comunicate persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, așa cum menționează expres dispozițiile art. 91 C. proc. civ. În acest caz, partea este îndreptățită să solicite repunerea în termenul de depunere a contestației, fiind împiedicată să acționeze în termenul legal, dintr-un motiv obiectiv, mai presus de voința ei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 3401 din 13 Octombrie 2006
Prin acțiunea înregistrată la data de 11 iulie 2005, SC R.I. SRL Arad a solicitat, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Finanțelor Publice, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională Vamală Timișoara și Biroul Vamal Arad, anularea deciziei nr. 61din 31 martie 2005 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și a actelor constatatoare nr. 8001-8016 din 24 noiembrie 2004 și a titlurilor de creanță emise de Biroul Vamal Arad, precum și suspendarea executării acestor acte administrative, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a arătat că, în mod eronat, prin decizia nr. 61/2005, i s-a respins, ca nedepusă în termen, contestația formulată împotriva actelor constatatoare nr. 8001-8016/2004, pentru suma de 5.519.457.612 ROL, taxe vamale și, ca nemotivată, contestația pentru suma de 421.686.560 ROL, reprezentând dobânzi aferente taxelor vamale, dobânzi aferente TVA, întrucât actele constatatoare nu i-au fost comunicate, confirmarea de primire nepurtând ștampila societății, ci doar o semnătură ilizibilă, care nu aparținea administratoarei firmei.
A mai menționat că a luat cunoștință de actele constatatoare atacate abia la 12 ianuarie 2005, când i-a fost comunicat titlul de creanță nr. 3185 din 12 ianuarie 2005, la care erau anexate și procesele-verbale nr. 109 din 4 ianuarie 2005 și nr. 22884/24 noiembrie 2004, în conținutul cărora erau specificate și numerele actelor constatatoare nr. 8001-8016/2004. Prin urmare, depunerea contestației la data de 26 ianuarie 2005, s-a făcut cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 176 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 82 din 8 martie 2006, a respins acțiunea, reținând că soluția se impune, în raport cu data comunicării actelor constatatoare, rezultată din confirmarea de primire a recomandatei nr. 527 din 3 decembrie 2004, cu cea a depunerii contestației și cu prevederile art. 176 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Reclamanta a declarat recurs.
Recursul este întemeiat.
într-adevăr, prin decizia nr. 61 din 31 martie 2005, organul fiscal competent a respins contestația formulată de recurenta-reclamantă ca fiind depusă cu nerespectarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal contestat.
în faza administrativă, cât și în faza judecătorească a soluționării contestației, recurenta reclamantă a susținut, în mod constant, că semnătura de pe confirmarea de primire a actelor administrativ fiscale nu aparține administratorului societății și că a luat cunoștință de actele respective ulterior, când a și depus contestația la organul fiscal competent.
Potrivit prevederilor art. 44 alin. (2) lit. c) C. proc. fisc., actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Cum acest text nu cuprinde alte mențiuni, rezultă că devin incidente prevederile generale ale Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor procedurale, din care rezultă că, în toate cazurile, persoana care primește actul comunicat va trebui să-și arate în clar numele și prenumele, precum și calitatea, după care să semneze dovada de primire a corespondenței respective.
Or, în cauză, confirmarea de primire nu conține în clar numele și prenumele celui ce a primit corespondența și nici ștampila societății comerciale, la sediul căreia se menționează că s-a făcut comunicarea, ceea ce pune sub o puternică îndoială împrejurarea că actele administrative fiscale au fost comunicate persoanei însărcinate cu primirea corespondenței.
Astfel fiind, instanța de fond trebuia să constate că sunt incidente prevederile art. 103 C. proc. civ., societatea comercială fiind împiedicată să acționeze în termenul legal dintr-un motiv obiectiv.
în concluzie, soluția instanței de fond, precum și decizia nr. 61 din 31 martie 2005, sunt nelegale și netemeinice, recursul fiind astfel admis pentru ca organul competent să procedeze la soluționarea pe fond a contestației împotriva actelor administrativ-fiscale vizate.
| ← Suspendarea actului administrativ. Condiții | Numirea în funcția de notar public. Îndeplinirea condiției... → |
|---|
