ICCJ. Decizia nr. 2135/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2135
Dosar nr. 3106/35/2006
Şedinţa publică din 20 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 24/CA/2007/PI din 2 februarie 2007, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea precizată şi formulată de reclamanta L.G. în contradictoriu cu pârâta A.N.V.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acţiune, reclamanta L.G. a solicitat, în principal, anularea Ordinului 6309 din 14 iulie 2005 emis de pârâtă şi reîncadrarea în funcţia deţinută, şef serviciu la S.S.C.V. din cadrul D.R.V.O., cu menţinerea salariului avut la data numirii în această funcţie şi, în subsidiar, acordarea salariului de bază pentru funcţia de consilier gradul superior treapta II.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că ulterior demisiei sale determinată de presiunile efectuate asupra sa, prin Ordinul nr. 6309 din 14 iulie 2005, i s-a comunicat mutarea definitivă în funcţia de consilier gradul superior treapta III, cu un salariu mai mic decât cel avut anterior, ordinul fiind nelegal deoarece mutarea definitivă se referă la trecerea într-un alt compartiment ori ea a rămas în cadrul aceluiaşi serviciu şi a fost doar trecută pe o funcţie de execuţie. Mai susţine că, prin numirea în funcţia de execuţie, nu i se mai recunosc drepturile salariale avute anterior în funcţia de conducere, respectiv treapta II de salarizare, diminuându-i-se astfel salariul de bază deţinut anterior, care reprezintă un drept câştigat.
Prin precizarea de acţiune, reclamanta a arătat că înţelege să solicite acordarea salariului de bază pentru funcţia de consilier gradul superior treapta I, având în vedere împrejurarea că, prin Ordinul nr. 7832 din 24 iulie 2006, a fost avansată la treapta de salarizare II, în temeiul reglementărilor privind drepturile salariale ale funcţionarilor publici.
Curtea de Apel a reţinut că la emiterea ordinului contestat a fost avut în vedere Ordinul nr. 34/2005 cu privire la exercitarea funcţiilor de conducere în cadrul A.N.V., cererea reclamantei de trecere într-o funcţie de execuţie în cadrul Compartimentului Antidrog din cadrul S.S.C.V. – D.R.V.O., nota Direcţiei resurse umane, organizare generală şi perfecţionare, cu aprobarea conducerii A.N.V. şi prevederile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare.
La data de 24 iulie 2006, a fost emis Ordinul nr. 7832 prin care reclamanta a fost avansată la treapta de salarizare II.
În raport cu prevederile art. 84 lit. e) din Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi ale art. 79 din Legea 53/2003 privind C. muncii, Curtea de Apel a reţinut că Ordinul nr. 6309 din 14 iulie 2005 a fost emis ca urmare a cererii reclamantei de demisie din funcţia de conducere şi solicitării de a lucra ca şi consilier superior la Compartimentul Antidrog din cadrul S.S.C.V. – D.R.V.O., înregistrată la A.N.A.F. din 08 iulie 2005.
Instanţa a apreciat că cererea reclamantei de revenire asupra demisiei nu poate produce efecte juridice, între părţi existând un raport de muncă modificat prin acord, respectiv demisia reclamantei, act unilateral de voinţă al acesteia.
Pe de altă parte, Curtea de Apel a apreciat ca fiind legală şi temeinică numirea reclamantei pe o funcţie de execuţie, vacantă în acel moment şi cu salariul corespunzător acesteia.
Împotriva Hotărârii nr. 24/CA/2007/PI a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta L.G., criticând-o în esenţă pentru încălcarea principiului rolului activ al judecătorului consacrat în art. 129 alin. 5 C. proc. civ., respectiv nu a pus în discuţia părţilor şi nu a înţeles să administreze probe prin care să se pronunţe motivat cu privire la susţinerea făcută în acţiune în sensul că demisia şi solicitarea de a fi încadrată pe o funcţie de execuţie au fost determinate de atitudinea conducerii A.N.V. şi de ameninţările cu sancţionarea disciplinară.
Susţine recurenta că existau suficiente elemente care să permită Instanţei de Fond să aprecieze cu privire la necesitatea administrării unor probe suplimentare cu privire la existenţa unor vicii, violenţa, care au alterat consimţământul exprimat prin demisia înaintată.
Se solicită casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca Instanţa de trimitere să dispună completarea probatoriului.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere concluzia Instanţei nu este motivată, în fapt şi în drept.
Recurenta critică hotărârea pentru nepronunţarea asupra respectării cerinţelor Legii nr. 188/1999, art. 79 alin. (2), întrucât mutarea definitivă pe funcţia de execuţie de consilier, gradul profesional superior, treaptă de salarizare III s-a făcut cu încălcarea acestor prevederi legale.
Prin întâmpinare, intimata D.R.V.C. a solicitat respingerea recursului întrucât motivele sunt neîntemeiate, recurenta a fost reprezentată de un avocat şi a avut posibilitatea de a administra toate probele în susţinerea acţiunii, iar dispoziţiile art. 84 lit. e) din Legea nr. 188/1999 au fost corect aplicate, demisia fiind solicitată de funcţionarul public.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate dar şi conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul pentru următoarele considerente:
Critica ce vizează lipsa rolului activ a primei Instanţe este nefondată.
În conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Instanţa are posibilitatea să ordone dovezile pe care le găseşte de cuviinţă atunci când apreciază că sunt necesare pentru dezlegarea pricinii.
În condiţiile în care reclamanta recurentă nu a solicitat alte probe, iar Instanţa a apreciat că probele administrate au fost suficiente pentru soluţionarea cauzei, nu a fost încălcat principiul rolului activ, prin nedispunerea din oficiu a probei testimoniale.
Aşa cum susţine şi intimata prin întâmpinare, recurenta reclamantă a fost reprezentată de apărător calificat, căruia i s-au comunicat actele depuse la dosar de pârâtă, iar din practicaua hotărârii atacate se constată că nu s-au solicitat alte probe pe care Instanţa nu le-a administrat.
De astfel, recurenta nu arată care este teza probatorie şi pentru care s-ar impune casarea hotărârii pentru completarea probatoriului, făcând referiri generice la dovedirea obiectului raportului juridic dedus judecăţii.
Constatând că nu sau încălcat prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. recursul este nefondat.
Nefondate sunt şi criticile ce vizează prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină în pronunţarea soluţiei recurate.
Astfel, Instanţa de Fond a reţinut pe baza probelor administrate că la emiterea actului atacat au fost avute în vedere prevederile Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. cu privire la exercitarea funcţiilor de conducere a A.N.V., nota D.R.U., OGP. cu aprobarea conducerii A.N.V., art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 şi cererea reclamantei, prin care a solicitat trecerea într-o funcţie de execuţie în cadrul Compartimentului Antidrog din cadrul S.S.C.V. – D.R.V.O.
Recurenta a deţinut funcţia de şef serviciu la supraveghere şi control vamal din cadrul D.R.V.O. şi prin cererea din 8 iulie 2005 a demisionat din această funcţie şi a solicitat numirea pe o funcţie de execuţie.
Prin ordinul atacat ca urmare a cererii menţionate începând cu 18 iulie 2005, recurenta a fost mutată pe funcţia de execuţie de consilier grad profesional superior treaptă de salarizare III, iar prin Ordinul din 2006 a fost avansată la treapta de salarizare II prin transformarea postului ocupat de funcţionarul public.
În mod corect prima Instanţă a constatat că nu au fost dovedite susţinerile reclamantei privind vicierea consimţământului exprimat prin actul unilateral de voinţă respectiv prin demisia înaintată pârâtei.
În aceste condiţii s-a avut în vedere că sunt incidente prevederile art. 84 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici.
Cu privire la mutarea definitivă în cadrul altui compartiment conform art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 se constată că s-a făcut la cererea recurentei, însă pe funcţia vacantă în cadrul Compartimentului Antidrog din cadrul S.S.C.V. – D.R.V.O. şi ulterior prin transformarea postului ocupat s-a făcut avansarea în treapta de salarizare II cum a solicitat iniţial recurenta prin acţiune.
Constatând ca nefondate criticele de nelegalitate în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ. recursul a fost respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.G. împotriva Hotărârii nr. 24/CA/2007/PI a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 113/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3087/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
