ICCJ. Decizia nr. 3087/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3087/2006
Dosar nr. 2692/2005
Şedinţa publică din 26 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 24 mai 2004, reclamanta Asociaţia F.M. Cluj Napoca - Şcoala Sanitară Postliceală C.D. Cluj Napoca a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Comisia Naţională de Evaluare şi Acreditare a Învăţământului Preuniversitar (în prezent Agenţia Română de asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar), anularea Ordinului nr. 5586 din 4 decembrie 2003 şi a deciziei nr. 85 din 6 mai 2004, precum şi obligarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului să emită un ordin prin care să-i acorde autorizaţia de încredere în domeniul sanitar pentru calificările asistent medical generalist şi asistent medico-social, ambele de nivel postliceal, cu o durată de 3 ani, forma de învăţământ „zi".
În motivare cererii sale, reclamanta a susţinut că Decizia atacată şi actele administrative care au precedat-o, sunt nelegale, criticându-se atât modul de lucru al pârâţilor în soluţionarea contestaţiei pentru faptul că ar fi tratat doar formal, în pripă şi cu lipsă de interes problemele de fond arătate, cât şi soluţia adoptată, motivat de faptul că, prin probatoriul administrat, s-ar fi dovedit contrariul celor reţinute de subcomisia de evaluare pentru standardele IV, VI, VII, VIII, IX şi XI din HG nr. 127/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 462 din 6 iulie 2005, a respins acţiunea şi a obligat reclamanta să plătească în contul Biroului Local de Expertize Judiciare Cluj, suma de 4.800.000 lei, diferenţă onorariu pentru expertul B.E.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate, inclusiv expertiza tehnică administrată, care nu a făcut dovada nerealităţii constatărilor comisiei de evaluare şi cu dispoziţiile art. 7 alin. (3) din OG nr. 87/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 196/1999, ale art. 106 din Legea nr. 84/1995 şi cu cele ale art. 23 alin. (2) din OG nr. 2/2000.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Asociaţia F.M. ClujNapoca - Şcoala Sanitară Postliceală C.D. Cluj Napoca, solicitând, în temeiul prevederilor art. 3041 şi art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., modificarea acestei hotărâri în tot, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată şi precizată.
Recurenta a susţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu încălcarea esenţială a legii şi cu nesocotirea probelor administrate.
Aceasta, deoarece s-ar fi încălcat prevederile art. 13 din Legea nr. 554/2004, în sensul că, deşi a cerut instanţei să pună în vedere pârâţilor să depună la dosar toate documentele care au stat la baza emiterii ordinului atacat, această solicitare a fost neglijată, astfel încât nu a fost depus documentul cu propunerea făcută de Comisia Naţională de Evaluare şi Acreditare a Învăţământului Preuniversitar, către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care era relevant pentru justa soluţionare a cauzei.
A arătat că Şcoala Sanitară Postliceală C.D. Cluj Napoca funcţionează legal, începând din anul 2000, cu „aviz de funcţionare provizorie", valabil până la obţinerea autorizaţiei de încredere.
În anul 2001, şcoala a obţinut autorizaţia de încredere, în urma verificărilor efectuate de către comisia de la Comisia Naţională de Evaluare şi Acreditare a Învăţământului Preuniversitar, care a constatat îndeplinirea condiţiilor de la toate standardele reglementate de lege, standarde în vigoare atât la data acordării avizului de funcţionare, cât şi la data controlului din anul 2003, în discuţie.
Este nejustificată neacordarea autorizaţiei de încredere pentru extinderea specialităţilor, având în vedere că, faţă de anul 2001, când a primit autorizaţie de încredere pentru calificare profesională „asistent medical de farmacie", şcoala a făcut progrese şi investiţii, irosind resurse financiare, materiale şi un considerabil efort.
S-a mai menţionat că, la baza controlului de evaluare în speţă, stau doar criterii din standardele de evaluare a unităţilor de învăţământ prevăzute de HG nr. 127/2000 şi nici un alt temei, neexistând nici o prevedere legală expresă care să specifice cele mai importante standarde de îndeplinit sau punctajul minim/maxim pentru acordarea autorizaţiei de încredere, or, în ceea ce o priveşte, recurenta a obţinut un punctaj bun, atât pentru specialitatea „asistent medico-social", cât şi pentru cea de „asistent generalist", a avut un raport bun la controlul activităţii şcolii, realizat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj.
Cu privire la respectarea standardelor III, IV, VII, VIII, IX, recurenta a susţinut, în esenţă, că menţiunile intimaţilor-pârâţi nu corespund realităţii, sunt netemeinice, nelegale, iar rezultatele controlului au fost în acest sens, întrucât membrii comisiei nu au fost mulţumiţi de cadoul primit, controlul fiind efectuat şi cu încălcarea prevederilor Ca. 2 pct. g din Legea nr. 548/2002. şi ale Cap. II pct. 3 lit. a), b), c), d) şi pct. 5 din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3466 din 15 aprilie 2004 şi finalizându-se prin acte care nu au fost aduse la cunoştinţa şcolii.
Analizând criticile formulate, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În baza Ordinului Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 5586 din 4 decembrie 2003, Asociaţiei F.M. Cluj nu i-a fost acordată autorizaţia de încredere pentru unitatea de învăţământ particular preuniversitar Şcoala Sanitară Postliceală C.D. Cluj Napoca, de nivel postliceal, domeniul „sanitar", calificările profesionale „asistent medical generalist" şi „asistent medico-social".
Ordinul sus menţionat a fost emis pe baza menţiunilor consemnate în rapoartele şi subrapoartele de evaluare nr. 1318 din 25 septembrie 2003 (pentru calificarea profesională asistent medico-social), respectiv nr. 1315 din 25 septembrie 2003 (pentru calificarea profesională asistent medical generalist), rapoarte întocmite de către membrii Comisiei Naţionale de Evaluare şi Acreditare a Învăţământului Preuniversitar, numite în temeiul Hotărârii nr. 162 din 15 septembrie 2003.
Nu este fondată susţinerea recurentei, potrivit căreia prima instanţă ar fi încălcat prevederile art. 13 din Legea nr. 554/2004, întrucât intimaţii au depus la dosar înscrisurile care au stat la baza emiterii actelor contestate, iar dacă recurenta-reclamantă considera că mai erau de administrat şi alte înscrisuri, pe care le-a folosit în cursul procedurii administrative, trebuia să le depună şi în faza judiciară.
În conformitate cu prevederile art. 106 alin. (1) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, „criteriile de evaluare pentru învăţământul particular preuniversitar se referă la domeniile fundamentale de organizare şi funcţionare: personal didactic, conţinut, bază materială şi activitate financiară", iar potrivit dispoziţiilor alin. (2) din acelaşi articol „standardele corespund fiecărui criteriu şi indică nivelurile minime obligatorii în procesul de evaluare". În consecinţă, aşa cum sunt ele formulate în HG nr. 127/2000, standardele de evaluare trebuie să fie îndeplinite cel puţin la nivelul satisfăcător.
Aşa cum rezultă din rapoartele şi subraportele de evaluare, unităţii de învăţământ Şcoala Sanitară Postliceală C.D. Cluj Napoca i-au fost acordate 9 calificative „SLAB" pentru calificarea profesională „asistent medico-social", respectiv 11 calificative „SLAB" pentru calificarea profesională „asistent medical generalist".
Referitor la neîndeplinirea standardului III din HG nr. 127/2000, respectiv resurse umane, recurenta-reclamantă avea obligaţia de a asigura încadrarea cu personal didactic cu norma de bază în unitatea respectivă, conform prevederilor art. 110 alin. (4) şi (5) din Legea învăţământului nr. 84/1995 şi ale art. 21 alin. (1) din Legea privind statutul personalului didactic, obligaţie pe care, la data evaluării, aceasta nu şi-a îndeplinit-o, având în vedere că, atât pentru calificarea profesională „asistent medical generalist", cât şi pentru calificarea profesională" „asistent medico-social", nici un cadru didactic nu era angajat cu norma de bază în unitatea de învăţământ, iar personalul de conducere al unităţii de învăţământ (directorul) nu întrunea condiţiile prevăzute în Legea nr. 128/1997.
Întrucât, la momentul evaluării, şcoala era înfiinţată, solicitându-se acordarea autorizaţiei de încredere pentru două noi calificări profesionale, recurenta avea dreptul legal de a angaja personal didactic, conform art. 10 din OG nr. 87/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 196/1999.
Cu privire la neîndeplinirea standardului IV din HG nr. 127/2000, respectiv, baza materială, concluziile au fost confirmate şi de concluziile raportului de expertiză tehnică administrat în cauză, fiind în mod corect însuşite şi de către prima instanţă.
În ceea ce priveşte neîndeplinirea standardului VIII din HG nr. 127/2000, respectiv eficienţa externă, nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă faptul că, pentru calificarea profesională de asistent medico - social, la momentul evaluării, unitatea de învăţământ ar fi avut date privind situaţia absolvenţilor, proporţia elevilor admişi în nivelurile superioare de învăţământ, precum şi proporţia elevilor cu inserţie şcolară reuşită pe piaţa forţei de muncă, obligaţia de a urmări ieşirile din sistem revenindu-i recurentei potrivit acestui standard.
Cât priveşte neîndeplinirea standardului IX din HG nr. 127/2000, respectiv Programul managerial şi calitatea managementului, aşa cum rezultă din datele cuprinse în subrapoartele de evaluare, necontrazise de alte dovezi, s-a constatat, că la momentul evaluării, existau erori în documentele de evidenţă şcolară, existând lipsuri în completarea registrelor matricole, cataloagelor, condicii de prezenţă.
Cum, nici menţiunile referitoare la neîndeplinirea standardului XI din HG nr. 127/2000, respectiv Resursele financiare, privind ponderea venitului reinvestit în mijloace de învăţământ şi mobiliar şcolar nu au fost infirmate prin mijloace de probă concludente, în mod corect prima instanţă a reţinut că actele administrativ atacate au fost legal emise.
Având în vedere că nici susţinerile recurentei, privind pretinsele incorectitudini ale membrilor comisiei, nu au fost dovedite, Curtea constată că, în raport cu toate cele expuse, sentinţa atacată este legală şi temeinică şi, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia F.M. Cluj Napoca - Şcoala Sanitară Postliceală C.D. Cluj Napoca împotriva sentinţei civile nr. 462 din 6 iulie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2135/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3091/2006. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
