ICCJ. Decizia nr. 2499/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 7506/2004, la Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC V. SA Botoșani a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, solicitând ca, prin sentința ce va pronunța, instanța să dispună anularea măsurilor de obligare la plata sumei totale de 13.111.587.815 lei, stabilite prin procesul-verbal nr. 5848 din 7 iunie 2004, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, respectiv decizia nr. 276 din 13 septembrie 2004, emisă în soluționarea contestației împotriva procesului-verbal.
în motivarea acțiunii, reclamanta precizează că prin procesul-verbal nr. 5848 din 7 iunie 2004, încheiat de către organele de control din cadrul Direcției Finanțelor Publice a județului Botoșani, s-a stabilit că societatea datorează dobânzi în valoare de 12.776.218.298 lei și 335.369.517 lei penalități de întârziere, pentru neplata la termen a accizelor în valoare de 4.662.809.176 lei și 3.850.317.561 lei majorări de întârziere, stabilite prin procesul-verbal de control nr. 1524 din 8 decembrie 1998, urmare a neachitării conversiei în acțiuni a sumei de 2.235.796.781 lei, până la data de 12 februarie 2004.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
S-au administrat probatorii cu înscrisuri și expertiză contabilă la cererea reclamantei, și în urma analizării acestora, prima instanță a pronunțat sentința civilă nr. 363 din 26 octombrie 2005, prin care s-a admis în parte cererea formulată de reclamantă, s-au anulat în parte procesul-verbal nr. 5848 din 7 iunie 2004 și decizia nr. 276 din 13 septembrie 2004, emise de cele două intimate, în sensul că reclamanta SC V. SA Botoșani a fost obligată să achite bugetului de stat, suma de 44.716.460 lei, reprezentând penalități și 186.467.640 lei, reprezentând dobânzi.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 13 din 7 ianuarie 2002, a Curții de Apel Suceava, decizie irevocabilă, s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea Direcției Generale a Finanțelor Publice, pentru constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor a SC V. SA, din 27 decembrie 2000, astfel încât s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, că prin efectul aplicării art. 2 din O.U.G. nr. 205/2000, s-au anulat accesoriile la debitul ce a făcut obiectul conversiei în acțiuni.
Pentru plata cu întârziere a contravalorii acțiunilor stabilite conform Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor din 27 decembrie 2000, reclamanta este în culpă, astfel că, potrivit concluziilor expertului, suma totală de plată este de 231.184.100 lei, din care 44.716.460 lei reprezintă penalități și 186.467.640 lei reprezintă dobânzi.
împotriva sentinței a declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava, în calitate de reprezentant al Direcției Generale a Finanțelor Publice Botoșani și al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că s-a apreciat în mod eronat de către instanța de fond, că, conversia în acțiuni a creanțelor bugetare ale SC V. SA, a determinat "a priori" stingerea acestora, în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 205/2000.
Finalitatea procedurii prevăzută de această ordonanță, nu a fost realizată, deoarece Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al statului în calitate de creditor bugetar, nu și-a dat consimțământul și nu a intrat în posesia acțiunilor emise, astfel că debitul cu titlu de accize nu a fost stins urmare a majorării capitalului social din data de 27 decembrie 2000 și, deci, titlul de creanță, reprezentat de procesul-verbal nr. 1524 din 8 decembrie 1998, prin care s-a stabilit că societatea datorează accize, a continuat să producă efecte juridice, unul dintre acestea fiind și acela că accesoriile debitelor stabilite curg până la stingerea integrală a creanței bugetare care le-a generat.
Se precizează de către recurentă, că în speță sunt incidente dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, cât și prevederile art. 131alin. (3) din O.G. nr. 26/2001, pentru modificarea O.G. nr. 11/1996, dispoziții menținute prin O.G. nr. 61/2002, privind colectarea creanțelor bugetare, cât și prin O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscală.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, înalta Curte de Casație și Justiție l-a respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
în aplicarea O.U.G. nr. 205/2000,art. 1 alin. (4), Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor de la SC V. SA Botoșani a hotărât, în data de 27 octombrie 2000, majorarea capitalului social, prin conversia în acțiuni a obligațiilor bugetare datorate și neachitate de societate, în sumă de 3.194.009.176 lei, stabilite prin procesul-verbal de control nr. 1524 din 8 decembrie 1998 al organelor de control fiscal ale Direcției Generale a Finanțelor Botoșani.
Modalitatea de achitare a obligațiilor restante către bugetul de stat, pentru care s-au emis acțiuni suplimentare avută în vedere de intimata-reclamantă, a fost cea prevăzută de art. 215 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, respectiv 30% din valoarea nominală la data subscrierii și integral în termen de 3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor, Asociația V. Botoșani, dobânditoarea acestor acțiuni, fiind cea căreia i-a revenit obligația de plată.
Finalitatea instituirii de către legiuitor, a procedurii prevăzută de O.U.G. nr. 205/2000, a fost stingerea creanțelor bugetare printr-un alt mod, decât cel prevăzut expres în materie fiscală, și anume, conversia creanțelor bugetare în acțiuni emise de societățile comerciale debitoare.
Recurenta-pârâtă critică această modalitate de stingere a creanțelor cuvenite bugetului de stat, susținând că a fost hotărâtă în mod unilateral, fără consimțământul său, de către Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor și pentru că în calitate de creditor bugetar, nu a intrat în posesia acțiunilor emise, considerând, astfel, că debitul cu titlu de accize nu a fost stins.
Critica este nefondată, pentru că din conținutul celor trei texte de lege ale ordonanței, nu rezultă că pentru folosirea procedurii prevăzută de acest act normativ, era necesar consimțământul creditorului bugetar, iar modalitatea aleasă, prin conversia creanței bugetare în acțiuni emise de societatea debitoare și care au fost repartizate acționarilor societății, este una legală, prevăzută de art. 215 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Pe de altă parte, textul art. 1 alin. (2), se referă pur și simplu la conversia creanțelor cuvenite bugetului de stat, "în acțiuni emise de societățile comerciale debitoare", fără a se face mențiunea că acestea trebuie repartizate statului.
Scopul urmărit prin O.U.G. nr. 205/2000, prin conversia creanței bugetare în acțiuni, a fost acela ca din sumele realizate din vânzarea acțiunilor să se achite datoriile bugetare restante.
De altfel, recurenta-pârâtă a solicitat instanței judecătorești, să constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor de la SC V. SA, din 27 decembrie 2000 și a actului adițional de modificare a statutului acestei societăți, însă prin decizia nr. 13 din 17 ianuarie 2002 a Curții de Apel Suceava, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Din cele expuse, rezultă, astfel, că intimata-reclamantă a respectat întocmai prevederile O.U.G. nr. 205/2000, procedând la conversia în acțiuni a creanței bugetare restante, în sumă de 3.194.009.176 lei, beneficiind, astfel, de prevederile art. 2 din ordonanță, conform cărora s-au anulat accesoriile la debitul ce a făcut obiectul conversiei în acțiuni.
Pe cale de consecință, în mod just instanța de fond a procedat la anularea în parte a procesului-verbal contestat și a deciziei dată în rezolvarea contestației împotriva acestui proces-verbal.
Deoarece acționarii P.A.S., cărora le-au fost repartizate noile acțiuni emise, au achitat numai 30% din valoarea nominală a acestora, societatea - intimată, în data de 1 iulie 2004, a virat suma restantă de 2.235.823.029 lei, reprezentând conversie acțiuni, conform O.U.G. nr. 205/2000, în contul creditorului bugetar, urmând ca această sumă să fie recuperată de la acționarii subscriitori, împreună cu accesoriile aferente.
întrucât diferența contravalorii acțiunilor subscrise a fost achitată la 1 iulie 2004, peste termenul legal, cel de 12 februarie 2004, în mod corect prima instanță a apreciat că societatea este în culpă și trebuie să plătească accesorii - penalități și dobânzi în sumă de 231.184.100 lei, calculate din data de 12 februarie 2004, termenul scadent și până la 1 iulie 2004, conform expertizei contabile efectuată în cauză.
Concluzionând, se constată că sentința atacată este legală și temeinică, dispozițiile legale aplicabile în speță fiind corect interpretate, astfel încât neexistând motive de casare sau modificare, în sensul celor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., cu aplicarea și a art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2590/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2507/2006. Contencios → |
|---|
