ICCJ. Decizia nr. 2507/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 229 din 24 mai 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Casa Județeană de Pensii Dolj, a obligat pârâtul Ministerul Justiției, la întocmirea dosarului de pensionare, în sensul că se va avea în vedere adaosul la indemnizația brută de 20%, în loc de 15%, a anulat decizia nr. 256746 din 28 martie 2005, obligând pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, să emită o nouă decizie, conform documentației transmisă de Ministerul Justiției și la plata drepturilor restante pe ultimii 3 ani.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că la recalcularea pensiei nu s-a avut în vedere sporul de 15%, pentru condiții deosebite, prevăzute de art. 33 și art. 22 alin. (2) din Normele de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraților, cu modificările ulterioare.
Prin cererea înregistrată la 4 iulie 2005, reclamanta B.M. a solicitat completarea hotărârii pronunțate, în sensul de a se soluționa capătul de cerere privind acordarea sporurilor de noxe de 15% al lunii mai 2004, de care urmează să beneficieze la pensia ce i s-a acordat începând cu 1 iunie 2004.
Instanța, constatând că prin hotărârea dată s-a omis pronunțarea asupra unui capăt de cerere, prin sentința nr. 391 din 29 septembrie 2005, a admis cererea și a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 229 din 24 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în sensul că ultimul paragraf din dispozitiv va avea următorul cuprins: "obligă pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj să emită o nouă decizie cu luarea în calcul și a sporului de noxe de 15%".
Ministerul Justiției, apreciind sentința civilă nr. 229 din 24 mai 2005, ca fiind netemeinică și nelegală, a atacat-o cu recurs.
Casa Județeană de Pensii Dolj a declarat recurs, atât împotriva sentinței civile nr. 229 din 24 mai 2005, cât și împotriva sentinței nr. 391 din 29 septembrie 2005, considerându-le netemeinice și nelegale.
în motivarea recursului său, recurentul-pârât Ministerul Justiției a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea recursului, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond a acordat altceva, decât s-a cerut, reținând greșit că reclamanta ar fi solicitat includerea în baza de calcul a pensiei de serviciu, a adaosului de stabilitate de 20%, adaos care, de altfel, i-a fost acordat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 3447 din 28 decembrie 2004.
De asemenea, recurentul-pârât a arătat că sentința atacată conține motive străine de natura pricinii, făcând referire la prevederile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 177/2002,art. 3 alin. (2) și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, texte care nu au fost invocate în întâmpinare.
Pe de altă parte, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992,art. 83 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și art. 22 alin. (2) din H.G. nr. 263/2005, întrucât legea în vigoare la data pensionării nu prevedea includerea în baza de calcul, a sporului de toxicitate.
Recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Dolj a criticat soluția, pentru greșita respingere a excepției calității sale procesuale pasive, arătând, în acest sens, că instanța de fond a reținut că obiectul acțiunii constă în modificarea deciziei de pensionare, când în realitate, intimata-reclamantă a solicitat anularea adeverinței privind indemnizația în raport cu care se calculează pensia de serviciu.
De asemenea, recurenta-pârâtă a arătat că instanța a obligat-o la plata drepturilor restante pe ultimii trei ani, fără a avea în vedere faptul că drepturile de pensie ale reclamantei au fost stabilite începând cu data de 28 martie 2005.
Recursul Casei Județene de Pensii Dolj a fost întemeiat în drept pe prevederile art. 299-316 C. proc. civ.
Prin notele scrise depuse la dosar, la data de 22 iunie 2006, intimata-reclamantă a invocat excepția de necompetență materială a instanței care a pronunțat hotărârea recurată, dată fiind natura litigiului.
în acest sens, intimata-reclamantă a arătat că a învestit instanța cu un conflict de muncă, determinat de neacordarea sporului noxe de 15%, în vederea reactualizării pensiei de serviciu de către Casa de Pensii Dolj, astfel încât competența soluționării cauzei revine Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă.
Potrivit art. 136, corelat cu art. 162 C. proc. civ., excepțiile de ordine publică pot fi invocate în tot cursul judecății, deci și direct în recurs, dacă nu necesită verificarea unor împrejurări de fapt în afara dosarului, iar în temeiul art. 152 pct. 2 C. proc. civ., normele de competență materială sunt de ordine publică.
Analizând cu prioritate excepția invocată de intimata-reclamantă, în condițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a constatat că prin cererea de chemare în judecată, aceasta a solicitat modificarea deciziei de pensionare nr. 256746 din 28 martie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Dolj, în sensul majorării cuantumului pensiei de serviciu ce i se cuvine ca magistrat pensionar, corespunzător venitului brut realizat în ultima lună de activitate (mai 2004), actualizat la 1 octombrie 2004.
Jurisdicția asigurărilor sociale este reglementată de Cap. 8 din Legea nr. 19/2000 și se realizează prin tribunale și curți în apel, conform art. 154 din actul normativ menționat.
în temeiul art. 155 din Legea nr. 19/2000, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind:
a) modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale;
b) modul de stabilire a majorărilor de întârziere;
c) înregistrarea, evidența și certificarea contribuției de asigurări sociale;
d) deciziile de pensionare;
e) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale;
f) modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale;
g) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenții încheiate conform prezentei legi;
h) contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi;
i) alte drepturi și obligații de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi.
Natura juridică a deciziei de pensionare nu poate fi interpretată diferit în cazul judecătoriilor și procurorilor, pentru că pensia de serviciu prevăzută de art. 82 din Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, nu este plasată în afara sferei drepturilor de asigurări sociale. Numai partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public al asigurărilor sociale, se suportă din bugetul de stat, conform art. 85 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
în consecință, reținând incidența prevederilor art. 155 lit. d), e) și f) din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că nu curtea de apel era competentă să soluționeze cauza în primă instanță, ci Tribunalul Dolj, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 304 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a admis recursurile și potrivit art. 312 alin. (6) din același cod, a casat sentințele atacate și a trimis cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Dolj.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2499/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2514/2006. Contencios → |
|---|
