ICCJ. Decizia nr. 3690/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3690/2006
Dosar nr. 6472/1/2006
Şedinţa publică din 31 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 171/CA din 2 martie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de Ş.D., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, a anulat hotărârea nr. 5328 din 30 decembrie 2005, emisă de pârâtă, a recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi a dispus emiterea de către pârâtă a unei hotărâri, în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege în beneficiul reclamantului.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, curtea de apel a reţinut, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Din analiza probelor administrate, rezultă că reclamantul s-a născut la data de 25 aprilie 1943, în România, localitatea Eschibaba (Stejaru), judeţul Tulcea, unde părinţii săi, D.Ş. şi D.E., fuseseră strămutaţi din Bulgaria, în urma Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940. Totodată, instanţa a reţinut că din probatoriul administrat, respectiv din hotărârile nr. 2535/2003 şi nr. 7245/2003, fraţilor reclamantului, Ş.S. şi C.I., le-a fost recunoscută calitatea de beneficiar ai OG nr. 105/1999.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi a dispoziţiilor art. 2 din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, curtea de apel a reţinut că beneficiază de drepturile prevăzute de ordonanţă, nu numai persoanele, cetăţeni români, care au suferit în mod direct de pe urma persecuţiilor din motive etnice, dar şi copiii născuţi în perioada prevăzută de lege, respectiv 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, întrucât îngrădirea libertăţii părinţilor s-a răsfrânt în mod implicit şi asupra libertăţii copiilor.
În consecinţă, curtea de apel a reţinut că reclamantul a făcut, prin probele administrate, dovada că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria, în septembrie 1940 şi că s-a născut în perioada de strămutare a părinţilor, astfel că beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva sentinţei civile nr. 171/CA din 2 martie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a-şi încadra criticile în vreuna din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi invocând dispoziţiile OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002.
Prin motivele de recurs, Casa Judeţeană de Pensii Tulcea a reiterat aspectele invocate la fond, contestând faptul că instanţa a acordat reclamantului beneficiul OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi susţinând că acesta nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din ordonanţă şi de art. 2 din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, întrucât nu era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie între România şi Bulgaria, iar în anul naşterii sale, 1943, nu a avut loc nici un schimb de populaţie între cele două state, astfel că, născându-se în localitatea în care părinţii săi fuseseră strămutaţi anterior, nu a fost obligat să îşi schimbe domiciliul.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, în raport cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În esenţă, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului OG nr. 105/1999, persoanelor născute în localitatea în care părinţii lor fuseseră strămutaţi în urma Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940.
În cauză, este necontestat faptul că părinţii intimatului-reclamant, D.Ş. şi D.E., au făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, şi că reclamantul Ş.D. s-a născut în România, comuna Eshibaba (Stejaru), judeţul Tulcea, unde fuseseră strămutaţi părinţii săi din Bulgaria, localitatea Rahman-Aşiclar, Durostoru, aşa cum rezultă din înscrisul de la dosarul de fond.
Din interpretarea teleologică a prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
În această privinţă, în mod corect şi în acord cu practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de fond a reţinut că prejudiciile suferite de părinţi urmare a strămutării sunt suportate şi de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.
A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimatul-reclamant, pe de o parte, şi părinţii şi fraţii săi, pe de altă parte, cu care acesta s-a aflat în aceeaşi situaţie, în speţă cea de strămutat, suportând consecinţe nefavorabile similare datorate persecuţiilor din motive etnice.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti". Argumentaţia Curţii Constituţionale demonstrează temeinicia soluţiei instanţei de fond, cu atât mai mult, cu cât şi fraţilor reclamantului le-a fost recunoscută calitatea de beneficiari ai prevederilor OG nr. 105/1999.
În consecinţă, pe baza probatoriului administrat, curtea de apel, întemeiat şi legal, a reţinut că familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940 şi că, fiind născut la data de 25 aprilie 1943, în localitatea de strămutare a familiei sale, Ş.D. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi beneficiază de prevederile ordonanţei pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 171/CA din 2 martie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3689/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3691/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
