ICCJ. Decizia nr. 3687/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3687/2006
Dosar nr. 35.877/2/2005
Şedinţa publică din 31 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 491 din 1 martie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de B.G., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, a anulat hotărârea nr. 15.424/698 din 29 septembrie 2005, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2005.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, curtea de apel a reţinut, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că reclamantul, născut la data de 27 ianuarie 1944, în localitatea Sinoe, judeţul Constanţa, este fiul lui B.I. şi B.C., de naţionalitate aromâni, care au fost strămutaţi din Bulgaria, localitatea Carali, în urma Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940.
Instanţa a mai reţinut că, potrivit actelor de stare civilă depuse în copie, titularul situaţiei de avere imobiliară rurală este S.D., tatăl mamei sale - D.C., înainte de căsătorie - menţionată printre membrii familiei strămutatate din Bulgaria.
A mai reţinut curtea de apel că, prin sentinţa civilă nr. 1285 din 18 mai 2004, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5801 din 6 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, mamei reclamantului, B.C., i-a fost recunoscută calitatea de beneficiară a prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, în considerarea strămutării din Bulgaria, în urma Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940.
În drept, curtea de apel a reţinut că din interpretarea teleologică a dispoziţiilor din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi a dispoziţiilor Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate, atât în mod direct, cât şi în mod indirect de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, din motive etnice. În consecinţă, instanţa a apreciat că prin persoane asupra cărora s-au răsfrânt nemijlocit persecuţiile din motive etnice, se înţeleg copiii născuţi în perioada în care părinţii lor erau strămutaţi, întrucât au avut de suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile, ca şi familia lor, datorită strămutării.
Împotriva sentinţei civile nr. 491 din 1 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând situaţiile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti contestă, în esenţă, faptul că instanţa a acordat reclamantului, beneficiul OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât B.G. nu era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie între România şi Bulgaria şi nu îşi avea domiciliul pe teritoriul judeţelor menţionate în Tratatul semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940 şi că legea nu prevede că ar putea beneficia de prevederile acesteia şi cei născuţi ulterior datei strămutării părinţilor, pe considerentul că au suferit privaţiuni ca urmare a statutului de strămutat pe care l-au avut părinţii.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, în raport cu prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În esenţă, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului OG nr. 105/1999, persoanelor născute în localitatea în care părinţii lor fuseseră strămutaţi în urma Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940.
În cauză, este necontestat faptul că familia intimatului-reclamant a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940 şi că reclamantul B.G. s-a născut în România, localitatea Sinoe, judeţul Constanţa, unde fuseseră strămutaţi părinţii săi.
Instanţa de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pe cale de consecinţă, în mod corect şi în acord cu practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de fond a reţinut că prejudiciile suferite de părinţi, urmare a strămutării sunt suportate şi de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.
A admite teza recurentei-pârâte, ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimatul-reclamant, pe de o parte, şi părinţii săi, pe de altă parte, cu care acesta s-a aflat în aceeaşi situaţie, în speţă cea de strămutat, suportând consecinţe nefavorabile similare datorate persecuţiilor din motive etnice.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
În consecinţă, pe baza probatoriului administrat, curtea de apel, întemeiat şi legal, a reţinut că familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940 şi că, fiind născut la data de 27 ianuarie 1944, în localitatea de strămutare a familiei sale, B.G. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi beneficiază de prevederile ordonanţei pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.
De asemenea, întemeiat a fost avut în vedere şi faptul că mamei reclamantului, B.C., i-a fost recunoscută calitatea de beneficiară a prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, datorită strămutării sale din Bulgaria, în România.
În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa, cu ocazia soluţionării litigiului, nu a realizat o interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii şi nici nu a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, ci, dimpotrivă, a realizat o corectă apreciere a situaţiei de fapt, iar hotărârea pronunţată este pe deplin întemeiată şi motivată, atât în fapt, cât şi în drept, fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor legale incidente.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
Conform art. 274 C. proc. civ., recurenta-pârâtă Casa de Pensii a municipiului Bucureşti va fi obligată la plata sumei de 300 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant B.G., sumă reprezentând onorariu de avocat şi plătită conform chitanţei nr. 423 din 31 octombrie 2006 depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 491 din 1 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, la plata sumei de 300 lei (RON) către intimatul-reclamant B.G., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3686/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3688/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
