ICCJ. Decizia nr. 3686/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3686/2006
Dosar nr. 24205/2/2005
Şedinţa publică din 31 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 914 din 18 aprilie 2006, a admis acţiunea formulată de reclamantul H.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi, în consecinţă, a anulat Decizia din 7 aprilie 2005, emisă în dosarul nr. 262/2002, obligând pârâta să emită reclamantului o nouă decizie prin care să-i recunoască acestuia, calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă şi drepturile prevăzute de OUG nr. 214/1999.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 261/2002, reclamantul s-a adresat pârâtei, învederând faptul că la data de 14 mai 1960, având în vedere hotărârea regimului comunist de la acea vreme, pădurarul G.G., care era şi secretar de partid, l-a împuşcat în timp ce mergea în pădure după lemne, în faţa mănăstirii Moisei, rămânând invalid pentru tot restul vieţii.
La data de 5 ianuarie 2004, pârâta i-a solicitat precizări suplimentare, în sensul menţionării exprese dacă solicită acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, precum şi depunerea certificatului de naştere, în copie legalizată.
La data de 5 februarie 2004, reclamantul a depus la Primăria comunei Moisei, o cerere adresată Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, prin care învedera cele arătate iniţial şi o altă cerere prin care arăta că a fost arestat pe nedrept, bătut de securitate, deoarece asculta „Europa Liberă" şi pentru că a asigurat hrană oamenilor fugiţi în munţi şi căutaţi de securitate.
Aceste cereri, însoţite de copia certificatului medico-judiciar nr. 2061 din 28 iunie 1960 şi declaraţiile olografe date în faţa secretarului comunei Moisei a numiţilor H.T., C.Ş., HG, fiind înaintate pârâtei.
Ulterior, reclamantul a formulat alte precizări, arătând că în anul 1954 a fost arestat timp de 3 luni, la Miliţia Vişeul de Sus, în anul 1956 a fost reţinut la securitate timp de 2 luni în timpul revoluţiei din Ungaria, pentru că a vorbit limba maghiară, iar în anul 1959 a fost bătut timp de două luni de Miliţia Vişeul de Sus.
La data de 7 aprilie 2005, Comisia a emis Decizia constatată, prin care a respins cererea reclamantului, reţinând că nu se încadrează în dispoziţiile art. 1-3 din OUG nr. 214/1999. S-a apreciat că nu s-au putut dovedi motivele politice ale privărilor de libertate invocate, din adresa S.R.I. - U.M. 0362 Bucureşti nr. S/76376 din 20 aprilie 2004 rezultând că nu au fost identificate documente care să ateste calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă a petentului.
Reţinând că declaraţiile ataşate cererii date în faţa secretarului comunei Moisei au aceeaşi forţă probantă cu declaraţiile date în faţa notarului, în considerarea art. 12 din Legea nr. 36/1995, prima instanţă a apreciat că nu se impune audierea nemijlocită a martorilor.
Coroborându-se relatările respectivilor martori, cu conţinutul certificatului medico-judiciar nr. 2061 din 28 iunie 1960, emis de spitalul Raional Vişeu şi procesul-verbal din data de 21 iunie 1960, încheiat de Postul de Miliţie al comunei Moisei, s-a concluzionat că s-a făcut dovada arestării reclamantului, care se circumscrie noţiunii de măsură abuzivă, constând în privarea de libertate pentru cercetări. Împrejurarea că reclamantul nu se regăseşte în evidenţa S.R.I. a fost apreciată ca neavând nici o relevanţă juridică, neputându-se susţine că doar persoanele aflate în acea evidenţă pot avea aptitudinea de a solicita drepturile prevăzute de OUG nr. 214/1999.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Ministerul Justiţiei, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
S-a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu nesocotirea prevederilor OUG nr. 214/1999, potrivit cărora dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă se face doar cu înscrisuri oficiale eliberate de organele competente.
În opinia recurentului, prima instanţă a reţinut în mod greşit forţa probantă absolută a mijloacelor de probă extrajudiciare, respectiv declaraţiilor olografe ale unor martori şi nu a acordat relevanţă juridică actelor eliberate de instituţii cu care Comisia a încheiat protocoale de colaborare, conform dispoziţiilor art. 5 ale OUG nr. 214/1999, acte din care rezultă că nu au fost identificate documente care să ateste calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă a reclamantului.
Recursul este fondat.
Analizând actele dosarului, susţinerile recurentului, prin prisma prevederilor legale incidente în materie şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident în speţă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea căruia se impune modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii.
Pentru a se concluziona astfel, au fost avute în vedere argumentele în continuare arătate.
OUG nr. 214/1999 recunoaşte, prin art. 1, calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989.
Măsurile administrative abuzive sunt definite prin art. 3 al ordonanţei, ca fiind orice măsuri luate de organele fostei miliţii sau securităţi ori de alte organe ca urmare a săvârşirii unei fapte în scopurile menţionate la art. 2 alin. (1), în baza cărora s-a dispus, între altele, privarea de libertate în locuri de deţinere sau pentru efectuarea de cercetări.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (3) din OUG nr. 214/1999, dacă cererea nu este însoţită de actele doveditoare necesare, Comisia este obligată să solicite documente, date sau informaţii de la instituţiile publice care le deţin. Pentru soluţionarea cu celeritate a cererilor şi primirea cu titlu gratuit a documentelor, datelor, informaţiile solicitate, Ministerul Justiţiei a fost obligat să încheie protocoale de colaborare cu instituţiile arătate la alin. (4) al aceluiaşi text.
Rezultă din aceste prevederi legale că temeiul acordării calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă îl reprezintă actele doveditoare necesare prezentate de persoana solicitantă sau înscrisurile trimise şi certificate de instituţiile publice care le deţin, cu care Ministerul Justiţiei a încheiat protocoale de colaborare.
Apreciind că înscrisurile anexate cererii în copie xerox nu constituie acte doveditoare în sensul acestui act normativ, comisia a solicitat documente, date sau informaţii S.R.I. care a comunicat că în arhiva preluată de la fostele organe ale securităţii nu au fost identificate documente care să ateste calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă a reclamantului, acesta fiind necunoscut în evidenţele acestei instituţii.
În aceste condiţii, Comisia a reţinut în mod corect că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1, 2 şi 3 din OUG nr. 214/1999 pentru recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă a reclamantului, Decizia contestată fiind legală.
Pe de altă parte, pentru ipoteza acceptării tezei admisibilităţii probelor extrajudiciare anexate cererii, se impune precizarea că acestea nu atestă cu certitudine împrejurarea că reclamantul ar fi fost arestat de mai multe ori pentru efectuarea de cercetări, cum în mod greşit a concluzionat instanţa de fond.
Astfel, relatările martorilor HG şi C.Ş. sunt circumscrise numai incidentului care a avut loc la data de 14 iunie 1960, soldat cu împuşcarea reclamantului de către pădurarul G.G.
Referindu-se la acelaşi eveniment, martorii T.G. şi H.Ş. au făcut într-adevăr unele relatări cu privire la împrejurarea că reclamantul era cunoscut ca un om periculos comunismului în zona respectivă, pentru că a vorbit de rău regimul comunist şi a ajutat oamenii refugiaţi în pădure, fără a se putea reţine, însă, pe baza acestor declaraţii, că reclamantul ar fi fost privat de libertate în locuri de deţinere sau pentru efectuarea de cercetări, ca urmare a săvârşirii unei fapte în scopurile menţionate la art. 2 alin. (1) din OUG nr. 214/1992. Aceasta, întrucât numai martorul T.G. a susţinut că reclamantul ar fi fost arestat de mai multe ori şi bătut măr, pentru că a dat de mâncare oamenilor refugiaţi din pădure, fără a indica cel puţin cu aproximaţie perioadele pretinselor măsuri abuzive şi organele care le-au dispus.
Or, aceste relatări nu se coroborează cu datele transmise de S.R.I., în condiţiile art. 5 din acelaşi act normativ.
Mai mult, relatările acestor martori se coroborează cu certificatul medico-judiciar nr. 2061 din 28 iunie 1960 şi procesul-verbal din 28 iunie 1960, numai în ceea ce priveşte incidentul soldat cu împuşcarea reclamantului, data şi locul acestuia, din conţinutul respectivului proces-verbal rezultând că incidentul a survenit pe fondul relaţiilor de duşmănie existente de mai mult timp între cele două părţi.
Reţinând, aşadar, pentru toate aceste considerente, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), (2) şi (3), coroborate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul, dispunând modificarea acestuia, în sensul respingerii acţiunii reclamantului, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 914 din 18 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi, în fond, respinge, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului H.I.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3685/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3687/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
