ICCJ. Decizia nr. 4392/200e. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4392
Dosar nr. 868/200.
Şedinţa publică din 4 decembrie
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 168 din 25 noiembrie 2002, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.I.N.; a anulat Decizia de imputare nr. 2/2002 emisă de Preşedintele Oficiului Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Bucureşti.
S-a reţinut că, prin Decizia atacată i s-a imputat reclamantului suma de 81.279.158 lei, reprezentând cota parte dintr-un pretins prejudiciu în valoare de 378.292.397 lei, produs Oficiului Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Vrancea; dar, că, Decizia este nelegală şi netemeinică, întrucât, pe de o parte, nu a fost emisă în termenul prevăzut de art. 108 alin. (2) C. muncii, respectiv în 60 de zile de la data când pretinsul prejudiciu a fost stabilit prin sentinţa civilă nr. 128 din 14 martie 2001, iar pe de altă parte, că suma imputată nu reprezintă prejudiciu suportat de Oficiul Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Vrancea şi, oricum, M.I.N. nu are vreo culpă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Vrancea, susţinând , în esenţă, că, în cauză există prejudiciu, cauzat din culpa celor care au deţinut funcţii de conducere la fostul OCAOTA Vrancea, inclusiv a reclamantului M.N., care nu a făcut toate demersurile în justiţie pentru a se achita suma datorată, calculată la tariful pentru spaţiu de birouri, în loc de activitate de turism.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit deciziei de imputare nr. 2/2002, Oficiul Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Vrancea a fost prejudiciat cu suma totală de 376.292.397 lei, reprezentând despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare şi de executare silită.
Din suma menţionată, reclamantului M.N. i-a fost imputată suma de 81.279.158 lei, motivându-se că, acesta, în calitate de contabil şef, nu a luat toate măsurile pentru limitarea pierderilor băneşti provenite din creşterea cuantumului despăgubirilor datorate şi neachitate S.C. M. S.A. şi nici nu a urmărit activitatea avocatului angajat pentru apărarea intereselor Oficiului.
În realitate, din minuta încheiată la 17 septembrie 2002, semnată de preşedintele ONCGC, A.R., care a emis Decizia de imputare, rezultă că oficiul era obligat să achite S.C. M. S.A. chiria pentru utilizarea spaţiului, iar suma nu trebuia imputată celor în cauză.
În raport de aceste date, precum şi de împrejurarea că, pe de o parte, recurenta nu contestă conţinutul minutei, iar pe de altă parte, că nu se face referire la acte din care să rezulte existenţa prejudiciului şi, respectiv culpa reclamantului, pentru achitarea sumei datorate S.C. M. S.A., soluţia adoptată de prima instanţă este legală şi temeinică.
În consecinţă, recursul este nefondat şi urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 168 din 25 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 decembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 390/2018. Contencios. Anularea certificatului... | ICCJ. Decizia nr. 1/2006. Contencios. Refuz plată sumă... → |
|---|
