ICCJ. Decizia nr. 1/2006. Contencios. Refuz plată sumă reperezentând daune de întârziere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1/2006
Dosar nr. 6085/2004
nr. 20995/1/2004
Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, la 9 ianuarie 2004, T.L. a solicitat, în baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, obligarea Primarului general al municipiului Bucureşti, la plata sumei de 1 miliard de lei cu titlu de daune de întârziere, cuvenite pentru neexecutarea deciziei nr. 2728 din 5 noiembrie 1999, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, precum şi a unor hotărâri judecătoreşti ulterioare, care au devenit executorii şi irevocabile. Este vorba de sentinţele civile nr. 11 din 20 ianuarie 2001, nr. 1741 din 13 decembrie 2000, nr. 77 din 30 ianuarie 2002, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti şi de sentinţa civilă nr. 2988 din 5 august 2003, a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte şi litigii de muncă, prin care s-au stabilit în sarcina autorităţii publice pârâte, obligaţii de plată a unei sancţiuni judiciare şi aceea de plată a unor daune de întârziere.
La termenul din 27 ianuarie 2004, reclamantul şi-a completat cererea iniţială, în sensul că a solicitat:
- sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pentru a participa în calitate de parte „în proces, pentru restabilirea puterii legii şi aducerea la îndeplinire a hotărârilor judecătoreşti";
- aplicarea amenzii prevăzută în titlul executor menţionat mai sus;
- plata sumelor de bani datorate de pârât cu titlu de daune morale şi daune de întârziere, în sumă totală de 405.000.000 lei, plus 2.100.000 lei, reprezentând rata inflaţiei aplicate daunelor morale.
Prin sentinţa civilă nr. 380 din 24 februarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins cererea, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că soluţia respectivă se impune, deoarece reclamantul nu a făcut dovada că valoarea prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiei stabilite prin hotărâre, a crescut după data pronunţării ultimei sentinţe întemeiate pe dispoziţiile art. 16 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Că, oricum, T.L. are posibilitatea de a cere executarea acelei sentinţe, precum şi posibilitatea actualizării cuantumului sumei datorate, în baza art. 3712 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ.
În termen legal a declarat recurs, reclamantul T.L.
Recurentul a susţinut că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece cererea sa de acordare a unor daune de întârziere, în cuantum actualizat, se justifică prin însăşi neexecutarea mai multor hotărâri judecătoreşti irevocabile pronunţate de instanţele judecătoreşti competente. Că autoritatea publică pârâtă refuză în continuare aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin hotărârile respective şi de aceea, răspunderea sa patrimonială trebuia stabilită atât în temeiul Legii nr. 29/1990, cât şi a normelor cuprinse în Codul civil.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 2728 din 5 noiembrie 1999, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul declarat de T.L. şi a modificat sentinţa civilă nr. 882 din 24 septembrie 1998, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în sensul că a obligat pe Primarul general al municipiului Bucureşti, să plătească reclamantului, daune morale în sumă de 5.000.000 lei.
Ulterior, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a aplicat Primarului general, sancţiunea amenzii de câte 500 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea deciziei mai sus menţionate şi l-a obligat la plata unor daune de întârziere, prin sentinţele civile nr. 1741 din 13 decembrie 2000, nr. 11 din 10 ianuarie 2001 şi nr. 77 din 30 ianuarie 2002, toate rămase definitive şi irevocabile.
În acelaşi sens, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte şi litigii de muncă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2988 din 5 august 2003, care, la rândul său, are caracter executoriu.
Daunele de întârziere prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, nu se confundă cu daunele cominatorii la care se referă recurentul. Ele au fost prevăzute de legea organică în vigoare la data sesizării instanţelor judecătoreşti, pentru a acoperi prejudiciul provocat reclamantului, prin neexecutarea în termen a obligaţiei stabilită în sarcina celeilalte părţi.
Deşi, indiscutabil, valoarea prejudiciului calculat iniţial a crescut datorită refuzului debitorului obligaţiei de a se conforma măsurilor luate de instanţă, nimic nu se opune ca reclamantul să ceară organului de executare, actualizarea valorii obligaţiei, conform art. 3712 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ.
Respingând, aşadar, cererea reclamantului, astfel cum a fost completată ulterior, curtea de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ce urmează a fi menţinută prin respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.L. împotriva sentinţei civile nr. 380 din 24 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4392/200e. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 10/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
