ICCJ. Decizia nr. 441/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 441/2006
Dosar nr. 3253/2005
nr. 13393/1/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13 aprilie 2005, D.I., în calitate de reclamantă şi Partida Rromilor Social Democrată din România, în calitate de intervenientă, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, anularea hotărârii nr. 1556 din 25 februarie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivare, s-a arătat că, împreună cu familia, reclamanta şi alte câteva mii de ţigani au fost deportaţi de către regimul Antonescu, cu începere din primăvara anului 1942, până în toamna anului 1944, ceea ce constituie o modalitate de persecuţie etnică în accepţiunea actului normativ invocat.
Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, a considerat că nu are competenţa materială de a soluţiona cauza şi, în temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, prin sentinţa nr. 325 din 24 mai 2005, a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Judecând în fond pricina în primă instanţă, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 279 din 7 septembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a stabilit că reclamanta este beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1942 - septembrie 1944, care se vor calcula începând cu data formulării cererii, la 6 octombrie 2004.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate, care fac dovada unui fapt istoric notoriu, precum şi cu dispoziţiile art. 1 lit. a) din OG nr. 105/1999 şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, solicitând modificarea hotărârii judecătoreşti recurate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a considerat în mod nelegal că, în speţă, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 189/2000, atâta timp, cât dovada susţinerilor nu s-a făcut prin documente oficiale, iar prin adresa Direcţiei Judeţene Botoşani a Arhivelor Naţionale s-a comunicat faptul că intimata-reclamantă nu figurează în lista persoanelor refugiate sau deportate în Transnistria, comuna Varvaroka, sat Koronika şi martorii, ale căror declaraţii au fost administrate în cauză, nu au dovedit cu acte că s-au aflat în aceeaşi situaţie.
Recursul este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".
În acest scop, judecătorii sunt în drept să pună în discuţia părţilor, orice împrejurări care pot duce la lămurirea pricinii şi să ordone toate dovezile pe care le consideră folositoare, chiar dacă părţile s-ar împotrivi, cu singura mărginire ca hotărârea să nu depăşească obiectul litigiului.
În ceea ce priveşte cauza dedusă judecăţii, într-adevăr, împrejurările de fapt invocate de către intimata-reclamantă nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate, declaraţiile extrajudiciare din dosar nefiind pe deplin convingătoare privind faptul generator de drepturi în litigiu.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. a) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare în străinătate.
Prin urmare, pentru a stabili cu certitudine incidenţa prevederilor legale mai sus citate şi pentru a vedea, astfel, dacă intimata este îndreptăţită la acordarea drepturilor compensatorii, trebuia determinată fără echivoc realitatea faptului deportării în Transnistria şi a existenţei persecuţiilor suportate, din motive etnice, în regim de ghetou.
În concluzie, pentru stabilirea exactă a adevărului, în temeiul dispoziţiilor art. 313 teza I C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, în vederea suplimentării probatoriului prin orice mijloc de dovadă permis de lege, în sensul celor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 279 din 7 septembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 440/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 442/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
