ICCJ. Decizia nr. 446/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 446/2006
Dosar nr. 3321/2005
nr. 13665/1/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 24 aprilie 2005, reclamantul V.M. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând să se constate nulitatea absolută a Ordinului nr. II/01597 din 30 aprilie 1991, prin care a fost trecut în rezervă; recunoaşterea valabilităţii Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 001581 din 20 august 1971 şi obligarea pârâtului la repararea pagubelor suferite.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că pentru neîndeplinirea condiţiei imperative de comunicare în scris a ordinului de trecere în rezervă, acesta este nul absolut.
Prin sentinţa civilă nr. 48 din 6 iunie, 2005, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, constatând incidenţa excepţiei autorităţii de lucru judecat, cererea reclamantului cu acelaşi obiect fiind soluţionată printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, V.M., susţinând, în esenţă, că în mod greşit, instanţa a reţinut identitatea de cauză şi obiect, întrucât o primă acţiune a vizat anularea ordinului de trecere în rezervă, în timp ce obiectul litigiului de faţă îl constituie constatarea nulităţii absolute a acestuia.
Recursul nu este fondat.
Prin sentinţa civilă nr. 76 din 3 iunie 1999, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de V.M., în contradictoriu cu Ministerul de Interne, pentru anularea Ordinului nr. II/01597 din 30 aprilie 1991, soluţie menţinută de Curtea Supremă de Justiţie, pronunţată în Decizia nr. 451 din 10 februarie 2000.
Prin acţiunea ce face obiectul cauzei de faţă, V.V. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, să se constate nulitatea absolută a Ordinului nr. II/01597 din 30 aprilie 1991.
Astfel fiind, în mod corect, instanţa fondului a reţinut ca fiind îndeplinite cerinţele art. 1201 C. civ., în sensul existenţei excepţiei autorităţii lucrului judecat.
Indiferent cum reclamantul a înţeles să-şi numească acţiunea, în anularea actului sau constatarea nulităţii absolute, scopul urmărit prin exercitarea acesteia este evident acelaşi, respectiv anularea actului.
Pe de altă parte, în dreptul public, distincţia între nulitatea relativă şi absolută a actului administrativ, nu are nici o relevanţă, soluţia pe care o pronunţă instanţa de contencios administrativ, fiind în cazul admiterii acţiunii, de anulare în tot sau în parte a actului contestat.
În raport cu aceste considerente, urmează a se reţine ca fiind legală şi temeinică, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti şi în consecinţă, respins, recursul declarat de V.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul V.M., împotriva sentinţei civile nr. 48/F-C din 6 iunie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 443/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 447/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
